Mi-a plăcut de la prima vedere. Vorbind cu el, am reușit să mi-l apropii și chiar să pun mâna pe botișorul lui delicat, pe blănița lui moale. Mi-a acceptat ușor prietenia. Unde nevăzute, încărcate de dragoste, circulau între mine și această ființă plină de gingășie. Câștigasem un prieten credincios. Am urcat în mașină cu el în brațe și am pornit la drum. Era neliniștit, totuși. Bucuria prieteniei cu mine se împletea cu tristețea depărtării de locurile unde și-a lăsat frații. Era, fără îndoială, teama de necunoscut.L-am mângâiat și am vorbit cu el, asigurându-l că ne va fi bine împreună.Și iată-l cum a devenit un câine al familiei, iubit, răsfățat, îngrijit.
