Îmi place noiembrie și nu știu de ce. Poate pentru că e o
lună profund nedreptățită- nimeni nu vrea să știe de ea. Pentru mine, noiembrie
are miros de gutuie,de frunze umede.În noiembrie, se scurtează lumina, căldura
solară. În timp ce frigul și neliniștea coboară pe pământ, întunericul se
grăbește să acopere ferestrele caselor și să tragă energic oblonul peste
cer. Parcă mă îndeamnă din priviri să mă potolesc, să-mi schimb
programul, să mă grăbesc spre casă, ca apoi, să descopăr acel minunat sentiment
de liniște și de confort - un gol catifelat și plăpând, pe care încep aproape în joacă să-l acopăr cu gânduri.
Și totuși îmi place noiembrie și nu știu de ce sau
știu...în noiembrie alerg în acele zile de miere, când lumina pare coborâtă
peste lume, direct din rai,alerg,pentru că viața mea este un zbor continuu...
