vineri, 9 decembrie 2022

un alt test ușor și mai ales interesant

 

TEXTUL 1

 ,,Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Și-un gând, un gând nebun îmi vine!
– Așa-s poeții uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cerești
Și, când nici nu te-aștepți, deodată
Să-ți bat cu degetu-n ferești...

Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, - ș-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”

                                   (Dimitrie Anghel,Curcubeul)

   TEXTUL 2

BOLTA CEREASCĂ

      ,, Bolta cerească cu puzderia ei de stele a aprins imaginația oamenilor din momentul în care ei și-au ridicat conștient ochii spre cer. Cunoașterea cerului, una din problemele de bază ale astronomiei de poziție, înseamnă în primul rând cunoașterea constelațiilor, grupări de stele concepute în vremuri imemoriale.
CONSTELAȚIILE

         Pentru a fi mai ușor de recunoscut, stelele vizibile cu ochiul liber au fost grupate pe zone, astfel încât desenul obținut să semene cu figuri de oameni, animale sau obiecte. Cu timpul desenele au fost înlocuite cu figuri geometrice simple, care se obțin unind cu linii drepte anumite stele ale constelației. În prezent, o constelație este asociată cel mai adesea cu o suprafață de pe bolta cerească, exprimată în grade pătrate de cer, o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu, etc.. Numărul constelațiilor a variat în decursul timpului de la 48 la 131.  Printr-o convenție internațională încheiată în anul 1922 la un congres al Uniunii Astronomice Internaționale, numărul constelațiilor a fost stabilit la 88 și în același timp, figurile constelațiilor au fost înlocuite cu simple suprafețe pe sfera cerească, suprafețe trasate după anumite reguli care cuprind vechile imagini cu care erau asemuite constelațiile.

DISTANȚE ȘI DIMENSIUNI UNGHIULARE

           Pentru o orientare facilă pe bolta cerească este foarte util să aproximăm distanțele dintre corpurile cerești,adică să putem măsura(în grade),distanțele aparente dintre acestea.Bolta cerească pare o sferă,observatorul aflându-se în centru acestei sfere.Dacă o stea se află în apropierea liniei orizontului,unghiul sub care este ea văzută este aproape nul,iar dacă steaua se află exact deasupra capului(la zenit),unghiul dintre direcția observator-linia orizontului și observator-stea este de 90 grade.Pentru a măsura orice alt unghi intermediar,vom folosipalma sau constelația Ursa Mare.

Pentru majoritayea oamenilor,raportul dintre lungimea brațului și diametrul mâinii este constant,adică pentru fiecare dintre noi,atunci când întindem brațul,palma sau pumnul,acestea vor ocupa același număr de grade pe cer.

Ursa Mare este,probabil,cea mai cunoscută constelație din lume.A fost menționată de Ptolemeu în cartea sa,,Almagest”,apare în literatură în operele lui Homer,Shaskespeare sau Tennyson și a fost pictată de Vincent van Gogh în celebrul său tablou,,Noapte înstelată”.Partea principală a constelației este formată din 7 stele(Carul Mare) și este vizibilă pe tot parcursul anului pe bolta cerească.În cazul în care cunoaștem distanțele unghiulare dintre principalele stele ale Ursei Major,putem aproxima suficient de bine și alte distanțe unghiulare de pe cer.

-Distanța unghiulară dintre două puncte cardinale consecutive(de ex.E-S sau s-v)este evident de 90gr)

-Înălțimea stelei polare pentru această regiune este de aproxim.47gr(înălțimea stelei polare coincide cu latitudinea locului de observare).

-Diametrul aparent al Soarelui pe bolta cerească este de 31-32 minute,adică aproxim.de o jumătate de grad.Acest lucru înseamnă că Soarele ar încăpea de două ori după degetul mic al mâinii întins spre cer.Aproape la fel se întâmplă și cu cu Luna,corp al cărui diametru aparent pe cer variază între 29 și 34 de minute.

-Diametrul aprent al planetei Jupiter,observat de pe pământ,este cuprins între 29,8 și 50,1 secunde de arc.”                           

                                         (https://planetariubm.ro/ghid-practic-de-orientare-pe bolta-cerească)

==crezi că studiul constelațiilor ar trebui să intre în programul școlar?

Cred că ar putea fi opțional pentru cei atrași de Astronomie,care ar dori să afle despre una dintre cele mai vechi științe care studiază cerul și corpurile cerești,despre astronomii antici și observațiilor lor despre mișcarea Soarelui, a Pământului și a lunii, care au împărțit anul în luni, săptămâni și zile,au

prezis apariția cometelor,datele eclipselor solare și lunare, poziția Pământului în galaxie,numele planetelor și al stelelor și alte curiozități.Elevii nu sunt încurajați altfel decât cu vreo apariție a unui fenomen deosebit și atunci merg,dacă au posibilitatea la Observatorul Astronomic,dacă nu aud de zodii,privesc pur și simplu cerul.Nu știu cât sunt interesați elevii de constelații,poate câțiva din liceu.

 ==asociază poezia cu un alt text literar prezentând o valoare culturală comună,,prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text

Voi alătura poeziei,,Curcubeul”de mai sus versurile lui Labiș din poezia cu același titlu:

        ,,Curcubeu”

                         de Nicolae Labiș

,,Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.” 

Ambele poezii au ca temă iubirea sinceră, cu un mesaj plin de pasiune,  trăiesc sub imaginea curcubeului, a descoperirii propriului suflet ,a luminii și a lumii:,,am văzut un curcubeu”//,,un curcubeu deasupra sufletului meu”-  simbol al vieții, speranței, făgăduinței, armoniei, înălțării spirituale.Curcubeul este puntea azvârlită între două lumi,între două locuri ale vieții-casa,iar îndrăgostitul devine un zburător pe arcul multicolor,urcând,,tăriile cerești”;este momentul când întreaga natură și omul îndrăgostit se transformă într-un,,cântec sfânt.”Strigătul:,, Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”;// Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.”exprimă sentimentul puternic, generat de o dorință arzătoare exprimat prin lirismul confesiv. Starea lirică a poetului este plină de încântare într-u univers intim,înconjurat de arcada colorată a luminii iubirii și a speranței.  

==scrie un text în care să prezinți mesajul/semnificațiatextului,,Curcubeul de Dimitrie Anghel

Mesajul unui text literar este constituit din totalitatea semnificațiilor ce sunt incluse in ansambul discursului artistic pe care noi,cititorii îl decodificăm prin propria perspectivă.

 Mesajul poeziei,,Curcubeul” de Dimitrie Anghel pune în lumină un sentiment de speranță în întâlnirea chiar și în vis a iubirii transmis direct prin limbajul artistic și prin intermediul eului poetic. Tema poeziei este iubirea,iar sentimentele eului liric sunt exprimate direct prin existența formelor de de presoana întâi:,,mea,îmi,mă”și de persoana a doua:,,ta,tine,te,ți.”

  ,,Curcubeul” este văzut adesea ca un simbol al cerului senin, al păcii, al iubirii și al speranței. promite liniște și armonie, promite o atmosferă senină și mai ales comuniune între cer și pământ. Adesea, minunatul arc de culori din cer înseamnă înălțarea spirituală a celui care crede în valorile lui.

   Poezia este un text liric care înfățișează natura ca pe un miraj muilticolor. În spatele realității poetul caută o lume de vis.Încântat de schimbarea,transformarea luminii în peisajul montan, exclamă uimit,este nedumerirea trăită vâzând clipa fulgerătoare,rapidă când apare curcubeul,ca o punte azvârlită între două lumi,între două locuri ale vieții-casa. Arcul de culori din cer înseamnă înălțarea spirituală a celui care crede în valorile lui,este gândul năstrușnic al îndrăgostitului de a se transforma într-un nălucă,un zburător.Călătoria este un zbor îndrăzneț,e mai presus de spațiu și timp,poetul cu fruntea luminată de o aureolă este un rătăcitor ce urcă,,tăriile cerești”, acoperișul boltit deasupra pământului,văzându-se bătând,,cu degetu-n fereștile” iubitei.Decorul descris este fantastic,luminat feeric în cosmosul în care iubitul-zburător înfruntă spațiul universului,pentru a ajunge la fereastra iubitei.Imaginea este vizuală plină de speranța împlinirii iubirii.Gestul norilor de a acoperi cerul cu o,,perdea”,o cortină transformă visul,iluzia într-o  realitatea misterioasă, greu de descris,dezamăgitoare.Entuziasmul visătorului devine ușoară amărăciune și ironic exclamă,înțelegându-și trăirile interioare:,, Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”, îndrăgostiții nu au limite,măsură. Imaginea curcubeului a fost doar dorința,iluzia,visul de a se apropia de iubire,într-o clipă de neastâmpăr a sufletului.Descrierea  peisajului este numai  vizuală cu o abundență de imagini vizuale,creând o lume ireală din lumini. 

 Structurarea textului în patru strofe, cu rima încrucișată,ritm iambic,măsura  9-8 silabe,ce conferă  muzicalitate, contrubuie la lirismul poeziei, folosind valorile expresive ale limbajului artistic:monologul liric,imagini vizuale,metafora,exclamația.