Textul 1
,,Zâmbea, deşi cu numai câteva minute înainte adversarul
îl aşezase cu umerii pe saltea. Zâmbea încă… Lumea din jur se întreba, desigur,
de ce nu e supărat, fiindcă pierduse în ultima clipă. Fusese, în mod evident,
mai bun decât celălalt băiat, cu care se luptase. Mai bun, deşi era mai mic
decât el!… Când s-a aplecat în faţa spectatorilor, să-i salute, lumea, toată, a
izbucnit într-un ropot de aplauze, ca şi când el ar fi fost câştigătorul. De
fapt, era!… M-am repezit şi l-am îmbrăţişat…
— Bravo, Dănuţ! Ai
fost nemaipomenit! i-am şoptit, în timp ce-i sărutam obrajii îmbujoraţi de
efort şi de emoţie… Nemaipomenit, să ştii!… Când ai învăţat tu să te lupţi
aşa?! … Ai început antrenamentele doar de-o lună şi jumătate… Şi, gata-gata să
ieşi campion naţional!
— Am şi ieşit, unchiule Geo! mi-a răspuns copilul. De
aceea sunt fericit!… Am rămas puţin încurcat. Mă gândeam că, la cei unsprezece
ani ai lui, neîmpliniţi, Dănuţ nu înţelesese prea bine ce se petrecuse acolo,
pe ring şi că, neluându-l în seamă pe arbitru, care ridicase mina celuilalt
băiat,el se lăsase cuprins de aplauzele spectatorilor şi de strigătele de
„Bravo!”, crezând că…
— Ai văzut cum am luptat cu mâna dreaptă? Dacă ai şti ce
m-a durut în tot timpul antrenamentelor!… Astăzi însă am vrut să nu mă doară.
Mi-era teamă că mă învinge Mihai în primele minute…
— Bine, dar el
este de doi ani luptător, judocan… A mai fost la concursuri, are experienţă…
m-am grăbit cu vorbele, ca să-l consolez pe Dănuţ.
— Nu de asta îmi era frică, ci de mână, mi-a răspuns
băiatul, privindu-mă drept în ochi. De mână, înţelegi? Mihai e bun… e cel mai
bun din lot… dar eu pot să-l înving oricând! Am simţit în ultima săptămână de
antrenament… Nu i-am spus antrenorului, că ar fi zis că mă laud…
În clipa aceea, antrenorul, care sosise lângă noi, l-a
luat în braţe şi-a început să se învârtească, strângându-l la piept pe băiat…
— Vreau să merg în maşină cu unchiul Geo şi cu tanti
Coca! a spus Dan, când am ieşit din clădirea în care avusese loc concursul.Alexandru,
fratele lui, mai mare doar cu un an, dar mult mai înalt, ne priveşte cu jind.
Ar vrea şi el să meargă…
— Nu, Alex! îi spune Dan, observându-l,tu te duci cu mama
şi cu tata… Doar n-o să-i lăsăm singuri! Ne întâlnim la Cofetăria „Bucureşti”.
Unchiul Geo a promis că „face cinste”!… adaugă el, zâmbind.”
(George Șovu,,Ochii timpului”)
Textul 2
,,
Mihai Leu, campion la box și raliu, este una dintre cele mai grele și,
în același timp, discrete personaltăți din România. Publicul a avut ocazia să
trăiască alături de fostul sportiv emoția câștigării unui nou titlu.
Mentalitate de
învingător pe care și-a antrenat-o de la vârsta de 9 ani, atunci când a dat
„primul pumn la box” și până astăzi, când fericire pentru el înseamnă să apese
adânc pe pedala de accelerație a bolizilor pe care îl conduce în timpul
curselor de mașini la care participă.
„Am început foarte
devreme la 9 ani, am început boxul, dar după ce s-a dovedit în timp, cu cât
începi mai devreme să practici un sport, cu atât este mai bine, pentru că
automat toate deprinderile pe care ți le formezi, ți le formezi de la bun
început într-un anumit mod pentru acel sport. Iar da, ca fizic nu am fost
niciodată un tip foarte solid, foarte mare, dar cred că cel mai mult contează
inima pe care o ai, psihicul, caracterul, adică fizicul chiar nu cred că este
cel mai important.”, a povestit Mihai Leu în emisiune „Sport Arena la Zi”,
prezentată de Alice Bodescu.
Sportul l-a învățat
pe Mihai Leu și corectitudinea, iar atunci când simte că este nedreptățit
devine… cu adevărat LEU. Un astfel de episod s-a petrecut când nici nu
împlinise 18 de ani, după ce a devenit campion la juniori, atunci când
„sistemul” a considerat că nu merită cele două casetofoane pe care și le
cumpărase din banii din premiu și i-au fost confiscate la vamă. Deși le-a
primit înapoi, câteva ore mai târziu, nimic nu l-a mai convins pe Mihai Leu să
rămână în țară. De foarte tânăr, Leu a plecat în Germania unde s-a angajat
într-o măcelărie, unde a cunoscut sărăcia lucie, dar și unde și-a găsit marea
dragoste.”
(,,Mihai Leu,campion la box și la raliu”,mediaflux.ro)
--Extrage din textul 1 cuvinte/grupuri de cuvinte care
reprezintă indici de timp.
=,,câteva minute;ultima clipă; doar de-o lună şi jumătate;
de doi ani; în clipa aceea;
-Prezintă un element de conținut comun celor două
texte,valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Dorința de a
învinge în concursul în care sportivul este încrezător în pregătirea sa,în forța
trupului,în voința de a fi mai bun decât adversarul.Dănuț este un luptător
ce-și învinge durerea,, m-a durut în tot timpul antrenamentelor!… Astăzi însă
am vrut să nu mă doară.”este mărturisirea celui ce este încredințat în puterea de a-și depăși
suferința,încrezător în sine,are ambiția de a izbândi.
Mihai Leu, campion la box și raliu, este și el un
învingător,sigur în puterea de a-și învinge adversarul,nelăsându-se învins de
ceea ce se petrece în jurul său.
Ambii sportivi și-au format deprinderile din copilărie într-un
anumit mod pentru sport cu dorința de a fi învingători.
-Consideri că un sportiv poate fi considerat campion,chiar
dacă nu ajunge pe podium?text 1.
Eu cred că sportul este considerat un șah în
mișcare,e nevoie de un plan,de o strategie.Întotdeauna trebuie să te adaptezi
și cred că cel mai important în sport este găsirea de soluții.Dănuț(textul 1)și-a impus să uite
durerea în timpul întrecerii și, chiar dacă nu a câștigat,nu a fost primul, a
dovedit că este asemenea campionului. Nu l-a
interesat podiumul,deși l-ar fi dorit,l-a interesat cum să găsească
soluția,cum să-și depășească durerea.
Astfel,am înțeles că nu trebuie să ne gândim neapărat la
performanță, bătălia este cu tine însuți. Este cel mai greu meci,cea mai grea
luptă.Sportul te învață tocmai acest lucru, să-ți dorești de la tine mai mult,
să fii mai bun, să fii mai puternic, să vrei să fii mai sus. Și în momentul
acesta poți să faci orice-ți propui în viață.Podiumul este doar înălțarea
voinței,locul învingătorului,iar când nu este atins de cei care se întrec este
o speranță ce se va împlini odată și odată......
-Asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text
literar,prezentând o valoare morală/culturală comună,prin referire la câte o
secvență din fiecare text.
(,, Antrenorul lui Ursu nu nega valoarea calităţilor
fizice, dar predica fără încetare elevilor lui ideea că în lupta cu pumnii contează,
cel puţin în aceeaşi măsură, inteligenţa şi psihologia. Adversarul trebuie
cântărit, judecat, susţinea el, stilul său trebuie studiat cu atenţie, de
asemenea şi loviturile sale specifice şi, în raport cu rezultatul acestui
studiu, boxerul angajat trebuie să-şi organizeze lupta. [...] Clipele decisive,
fie pentru acumulare de puncte, fie pentru plasarea unor lovituri puternice,
trebuiau alese fără greşeală. Provocarea unui asemenea moment şi fructificarea
lui era, la urma urmei, o problemă de psihologie şi de inteligenţă. Antrenorul
îi aminti lui Ursu toate aceste idei însoţindu-le cu exemple multiple din
cariera lui şi din cariera altor boxeri care făcuseră faimă sportului cu
mănuşi.
― Ce ştim despre adversarul tău? îl întrebă antrenorul pe
Ursu. Că e puternic, mai puternic decât tine, că e tot atât de agil ca tine, că
are mai multă experienţă decât tine. Două plusuri şi un egal în fişa lui, două
minusuri şi un egal în fişa ta. Raţional şi psihologic, aceasta duce la o
anumită concluzie: siguranţa. Adversarul e sigur de el. Adversarul e sigur de
victorie. Nu se îndoieşte nicio clipă că va obţine victoria. Ei, eu cred că
aici trebuie să căutăm ceva, aici trebuie să acţionăm noi. Adică, în raport cu
această încredere în el, cu această siguranţă a victoriei să ne făurim tactica
de luptă, toată concepţia noastră de luptă. Înţelegi, Ursule?”)
Voi asocia textul 1 cu un fragment din
romanul,,Cireșarii”de Constantin Chiriță-vol.II-în care privirea
autorului se îndreaptă spre antrenor.În concepția despre box,acesta era de
acord cu existența calităților fizice ale unui boxer,dar socotea importantă
pătrunderea în gândirea adversarului,urmărirea stilului de luptă al acestuia,a
loviturilor specifice.Și astfel,urmărindu-l cu inteligență vor fi alese clipele
decisive ale meciului.Îi exemplifica elevului său experințele altor boxeri.Monologul
inteligent expus în fața lui Ursu,adolescentul,personajul-boxeur,este o lecție
despre cum să-și privească adversarul puternic,agil,cu experiență,însușiri
care-i dau siguranța victoriei.
La fel în textul 1,micul judocan,Dănuț,a fost încrezător
în puterea de a lupta în ring,deși trăiește durerea ,,am luptat cu mâna
dreaptă.... Dacă ai şti ce m-a durut în tot timpul antrenamentelor!… Astăzi
însă am vrut să nu mă doară.”Își cunoaște adversarul și simte că poate să-și
învingă adversarul oricând,modest nu-și descoperă gândul în fața antrenorului.
Cei
doi:antrenorul din,,Cireșarii”și Dănuț din text 1 cunosc
perseverența,încrederea în dorința de a învinge,de a depăși momentele dificile
ale întrecerii cu adversarul.
-Te-ai întors de la o competiție sportivă pe care ai
câștigat-o.Scrie un text narativ în care să prezinți experiența trăită.
A sosit ziua cea mare(parcă aș fi într-un
film),este ziua în care turneul de tenis internațional va
începe.Concurenții,băieți și fete,elevi,din diferite țări ale Europei se vor
întrece pentru un loc cât mai bun în clasament.M-am pregătit în antrenamente
sub atenta supraveghere a antrenorilor și am învățat că timpul petrecut pe
terenul de joc trebuie să fie prioritar în programul meu de antrenament, dar nu
voi ignora antrenamentele de forţă şi cardiovasculare, pentru a-mi perfecţiona
jocul.Am plecat însoțit de tatăl meu,fost tenismen amator,cu un bagaj
consistent: mingi,rachete,prosoape,costum de schimb și multă încredere în
puterea mea de a învinge.Pe teren,ne-am aliniat cei trei reprezentanți ai
României alături de mulți,mulți... din alte țări.Am avut noroc,mi-a spus
antrenorul,vom intra primii pe teren.Și-atunci,când am salutat arbitrul și pe
adversar,am auzit câteva voci care strigau,,hai România!”,m-am simțit
acasă. Datorită suprafeţelor de joc moderne, meciul de tenis se
desfăşoară mai intens şi mai accelerat, fapt ce surmenează din punct de vedere
fizic,dar m-am concentrat,mi-am amintit toate indicațiile antrenorului: tenisul
și modul în care a fost gândit scorul se bazează pe ideea că, a servi (a pune
mingea în joc) este un avantaj, iar pentru a câștiga este necesar să te
dovedești mai bun, să câștigi, pe serviciul adversarului (în cadrul unui
tiebreak, se numește mini-break). Totul s-a jucat la intensitate maximă:
bombe, pe dreapta şi pe rever, scurte, contrascurte, loburi, smeciuri returnate
uluitor. Viteza de deplasare a mea și a adversarului părea ireală. Tensiunea a
rămas atât de mare până la ultima minge, încât Italianul n-a observat că avea
racheta,, varză” după o dreaptă năprasnică – se pregătea să servească, iar
arbitrul i-a atras atenţia că i s-a rupt racordajul! Ultima minge: am 6-2 în
tie-break, după ce avusem alte 3 mingi de meci, anulate cu forehand-uri trimise
pe contre pied cu „mână rece” şi servesc. Bat mingea de pământ îndelung, respir
adânc, parcă aș vrea s-o ţin aşa la nesfârşit, să nu se termine vreodată acest
meci de basm,lovesc și....sunt CAMPION.Cu mâna întinsă merg spre adversar și-i
spun:,,grazie,noi sono i campioni!”,chiar dacă am învins EU,îl socotesc EGALUL
meu,asta înseamnă
fair-play.
Și..să nu uit: Joacă “Aici și acum”- Gândește
pozitiv- Respiră-Relaxează-te -energizează-ți musculatura....iar
după meci: să-mi analizez și să-mi vizualizez meciul.
