test: Mircea Cărtărescu,, Florin scrie un roman”(fragment) +,, beneficii-ale-jocurilor-video-pe-care-sigur-nu-le-știai”

 

Textul 1

,, ... fără să bănuiască nicio clipă adevărul: că nu trăieşti în realitate, ci în nişte pagini scrise cu pixul într-un caiet făcut ferfeniţă şi pătat de dulceaţă şi margarină. Florin reciti ultimele pagini ale romanului său haiducesc şi zâmbi foarte satisfăcut. Deşi avea numai treisprezece ani, iată că se dovedea în stare să imagineze aventuri palpitante, ce mai, ca un scriitor adevărat. „Marfă!”, exclamă el când ajunse la pasajul cu năvălirea calului. Chestia asta o să le placă, la pariu, şi lui George Mare, şi lui Ovidiu, care deja citiseră aproape tot romanul. Şi, în general, la toată gaşca lui. Acum, în vacanţă, se vedeau în fiecare zi. Ieşeau de obicei cu rolele la magazinul din colţ, făceau câteva ture, încercau figuri şi apoi se aşezau pe gărduleţul verde şi pălăvrăgeau. Atunci era momentul să le citească şi din roman. Vreo doi se apucaseră şi ei de un SF, dar nu ieşise nimic. Idioţii îi vopsiseră pe extratereştri în toate culorile, le făcuseră coarne şi antene, dar la mai mult nu-i dusese mintea. Pe când Florea al lui ştia să lupte, avea mereu ceva haios de spus. Nu se compara!

Se aşeză la computer şi începu să joace „Duke”. Era cel mai bun joc. Aveai în faţă o armă şi puteai să mergi înainte, înapoi, la dreapta, la stânga, doar apăsând pe săgeţele. Trăgeai în rafale şi omorai la monştri cu nemiluita. Găseai chei şi deschideai uşi secrete. Ca-n realitate. Se-ntreba uneori dacă Duke, eroul, sau monştrii ştiau să facă tot ce le comandă copilul care se joacă. Nu, sigur că nu ştiau.

Când se plictisi, îşi puse rolele şi, cu caietul cel gros în buzunar, ieşi la colţul străzii. Nu mai apăruse, deocamdată, nimeni din gaşcă. Pe trotuarul celălalt trecu încrezuta de Ana, cu celelalte capre, Florina şi Elena. Băiatul îşi luă vânt, încercă fluturele, dar fetele nici nu se uitară la el. De parcă Ana şi el nu fuseseră prieteni până acum o lună, când i-o suflase Călăul dintr-a opta. Îi ziceau aşa, fiindcă dădea la picioare la fotbal. „Lasă, Ano, că te aranjez eu”, îşi spuse Florin în sine, regretând că în ultimele pagini n-o făcuse decât să plângă la marginea drumului după un amărât de han. Lasă, că romanul nu s-a terminat! Ca să se răcorească îşi luă o îngheţată pe băţ şi, rozând din ea câte puţin, alunecă pe role, lejer, prin faţa vitrinelor de magazine.

.. ... fără să bănuiască niciun moment adevărul: că, la rândul lui, el nu trăieşte în realitate, că e şi el doar un personaj din povestirea mea şi că eu, scriitorul, pot să-l fac să meargă pe role mai departe, să se oprească, să dea colţul străzii, să se împace cu Ana, să se ducă la şcoală, chiar dacă-i vacanţă, şi să ia numai zece sau numai doi, şi orice-mi trece mie prin minte.

Pe ecranul computerului meu, în faţa căruia lucrez de o oră şi jumătate, văd ultimele rânduri ale povestirii pe care tocmai o citeşti, chiar în clipa asta. Povestirea am s-o duc la editură, ca să fie inclusă în manualul tău. Abia acum, când tu o citeşti, ea începe să existe cu adevărat. Şi...

Dar stai o clipă, că sună la uşă. Mă ridic de la birou, străbat holul şi deschid. E poştăriţa.

-Sunteţi domnul Florescu?

- Da.

- V-am adus o telegramă. Semnaţi aici.”

                                                                                ( Mircea Cărtărescu,, Florin scrie un roman”)

Textul 2

,,Jocurile video pot ajuta la îmbunătățirea abilităților sociale la copii, în special la cei care se luptă cu dificultăți de interacționare.

Modul în care jocurile video promovează abilitățile sociale

Deși există o credință larg răspândită că jucătorii sunt izolați social, multe jocuri video moderne încurajează interacțiunea între jucători. Majoritatea utilizatorilor (peste 70%) se joacă împreună cu unul sau mai mulți dintre prietenii lor. Aceștia joacă fie în cooperare (acolo unde doi sau mai mulți jucători lucrează împreună pentru a atinge scopul jocului), fie competitiv (unde fiecare jucător concurează împotriva celuilalt jucător sau jucătorilor)

Cum îmbunătățesc jocurile video cooperative abilitățile sociale

Distracția prin intermediul jocurilor video în cooperare (sau „cooperativă”) îi poate ajuta pe copii să învețe cum să lucreze împreună cu ceilalți. 97% dintre copii (99% dintre băieți și 94% dintre fete) joacă o anumită formă de jocuri video, conform sondajelor realizate de Pew Research Center și Fundația MacArthur între 2007 și 2008. Din tinerii jucători chestionați, două treimi au afirmat că joacă jocuri video pentru a socializa față în față cu prietenii și familia (comparativ cu puțin peste 25% care joacă online cu prietenii lor de pe Internet).

Jocurile video care prezintă „canapea cooperativă” (adică jocuri video cooperative care permit utilizatorilor să se joace împreună pe aceeași consolă) permit jucătorilor să interacționeze față în față în timp ce joacă jocul. A vorbi despre joc și a discuta despre strategii poate ajuta jucătorii să învețe să facă parte dintr-o echipă și să-și îmbunătățească abilitățile de conversație.

Cum îmbunătățesc jocurile multiplayer abilitățile sociale?

Jocurile online multiplayer, deci cu mai mulți utilizatori simultan, pot ajuta jucătorii să-și îmbunătățească abilitățile sociale. În special, jocurile de rol online multiplayer (sau MMORPG), cum ar fi World of Warcraft, și jocurile de rețele sociale, cum ar fi FarmVille, pot îmbunătăți abilitățile sociale ale jucătorilor și pot încuraja comportamente prosociale. În aceste comunități sociale virtuale, trebuie luate decizii din mers despre partenerii de încredere, pe cine să respingi și cum să conduci cel mai eficient un grup. În esență, jucătorii trebuie să facă judecăți sociale rapide în timp ce joacă aceste tipuri de jocuri video. Dat fiind aceste contexte sociale captivante, jucătorii deprind rapid abilități sociale și comportamente prosociale care ar putea fi generalizate în relațiile dintre colegi și familie, în afara mediului de joc.

Jocuri video concepute special pentru dezvoltarea abilităților sociale

Aceste beneficii ale jocurilor video sunt cele mai mari atunci când jucătorii utilizează jocuri special concepute pentru a recompensa comportamentele prosociale, cum ar fi cooperarea eficientă, sprijinul și ajutarea altor jucători. Un studiu arată faptul că jucătorii care au jucat mai multe jocuri prosociale la începutul anului școlar au avut mai multe șanse să prezinte comportamente utile mai târziu în acel an. Mai multe studii au descoperit, de asemenea, că adolescenții care joacă jocuri cu experiențe civice, cum ar fi MMORPG Guild Wars 2, sunt mai predispuși să participe la activități sociale sau civice (cum ar fi voluntariatul, strângerea de fonduri pentru caritate și încurajarea celorlalți să voteze la alegeri) la școală și în viața lor de zi cu zi. Se pare că jocurile video care încurajează cooperarea, ajutorul reciproc și implicarea în cauze sociale pot pune bazele dezvoltării acestor comportamente în situații din lumea reală.”

              (https://www.magline.ro/blog/articole/beneficii-ale-jocurilor-video-pe-care-sigur-nu-le-știai)

Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre fragmentele de mai jos. 

a) „- Sunteţi domnul Florescu?

- Da.

-V-am adus o telegramă. Semnaţi aici.” 

Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje:domnul Florescu care răspunde cu glas hotărât întrebării poștașului.Fiecare replică este introdusă prin  linia de dialog,intonația este arătată prin semnul întrebării și punct. 

b) „Acum, în vacanţă, se vedeau în fiecare zi. Ieşeau de obicei cu rolele la magazinul din colţ, făceau câteva ture, încercau figuri şi apoi se aşezau pe gărduleţul verde şi pălăvrăgeau. Atunci era momentul să le citească şi din roman.”

O trăsătură a textului narativ pe care o identific în fragment este prezența unui narator  obiectiv,vocea textuală prezintă timpul narațiunii,vacanța,acțiunile unui personaj alături de prieteni:plimbări cu rolele,discuții; sunt redate prin verbe la timpul imperfect care  creează o scenă ce pare că se desfăşoară sub ochii cititorului. În acest fragment naratorul obiectiv relatează întâmplarea cu ajutorul narațiunii,la persoana a 3a.

Prezintă un element de conținut comun celor două texte,valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Un element comun celor două texte este jocul.În primul text.personajul termină de scris un roman,pe  care-l citea și prietenilor,se joacă la computer,,Duke”,pedepsind prin,,rafale monştri cu nemiluita”și printr-o dexteritate deosebită găsea,,chei şi deschidea uşi secrete.”Încerca cu ajutorul rolelor să impresioneze fetele și-n joacă executa diferite figuri ca un patinator perfect.

În textul al doilea text se arată importanța jocurilor video care ,,încurajează cooperarea, ajutorul reciproc și implicarea în cauze sociale”,acestea pot pune bazele dezvoltării unor comportamente în situații din lumea reală,pot determina adolescenții să participe la activități sociale sau civice în relațiile dintre colegi și familie, în afara mediului de joc.

Crezi că jocurile sunt importante în dezvoltarea relațiilor sociale? Motivează-ți răspunsul, valorificând textul 2.

Ca activitate specific umană, jocul se evidenţiază prin faptul că este proiectat în funcţie de o finalitate recreativă, diferită de cea productivă, specifică muncii, de aceea, poate fi realizat şi de adulţi. Jocul acoperă toate perioadele de vîrstă ale copilăriei. Diferenţa dintre jocul copilului şi cel al adultului este determinată de natura şi mijloacele scopului recreativ. La copil constituie forma deosebită a vieţii prin care se realizează legătura cu realitatea înconjurătoare:natura,ceilalți oameni decât cei din jurul lor,mediul înconjurător;la adult este asociat cu alte mijloace de natură, artistică, sportivă sau productivă. În ambele situaţii se confirmă natura socială a jocului ca activitate psihică specifică. Jocul oferă oportunități de a învăța interacțiunea socială. În timp ce se joacă împreună, copiii și chiar adulții învață să coopereze,să respecte reguli,să își dezvolte autocontrolul și,în general,să se înțeleagă cu alte persoane. Jocurile oferă oamenilor cu parcursuri diferite posibilitatea de a se cunoaște și a interacționa.

Chiar dacă acțiunea jocurilor se desfășoară în mediul virtual, copiii și adolescenții care sunt pasionați de jocurile pe calculator reușesc să-și dezvolte abilități cât se poate de reale și de utile în dezvoltarea lor pe termen lung. În aceste jocuri timpul de rezolvare al situațiilor este de obicei limitat, e necesară o bună capacitate de a lua decizii rapid, de a își îmbunătăți rezistența la stres.În al doilea text se arată că,, majoritatea utilizatorilor (peste 70%) se joacă împreună cu unul sau mai mulți dintre prietenii lor.” Jocurile pot fi un excelent instrument de consolidare a legăturii cu cei din familie, copilul devine un partener de încredere pe termen lung,folosind „canapea cooperativă.”Jocurile indiferent că sunt jocuri de acțiune, jocuri cu tematică istorică sau educațională,dezvoltă capacitatea de concentrare.Jocurile încurajează ,,cooperarea, ajutorul reciproc și implicarea în cauze sociale pot pune bazele dezvoltării acestor comportamente în situații din lumea reală.”

Asociază fragmentul din „Florin scrie un roman” de Mircea Cărtărescu cu un alt text literar , prezentând, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

În textul 1,fragment, personajul-narator povestește despre scrierea unui  roman,,haiducesc”de care este ,,satisfăcut”,pentru că imaginase,,aventuri palpitante”,fiind convins că și toată,,gașca”va fi încântată.Este în vacanță și se relaxează cu rolele,urmărind să impresioneze o fată,apoi se distrează cu jocuri video.

La fel și adolescentul din,,Romanul unui adolescent miop”de Mircea Eliade se decide să scrie un roman despre viața sa neînțeleasă de ceilalți din jurul său,inspirându-se din jurnalul propriu.Eroul romanului va fi chiar el.Îi povestește prietenului său,Dinu, despre prezența unei fete în roman,chiar dacă nu cunoaște niciuna și acesta se oferă să-l ajute.Vara sa îl sfătuiește despre eroii romanului și îi propune câteva titluri,îi explică amănunțit despre felul de a fi al fetelor.Dinu îl încurajează în scrierea romanului,dorind să fie chiar personaj.

Cele două personaje sunt preocupate de creația literară,de scris,punând în discuție într-un fel original raportul relitate-ficțiune și relația autor-narator-personaj. 

SUBIECTUL AL II-llea 

Imaginează-ți că ești în vacanța de vară și îți petreci foarte mult timp cu prietenii.

Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare reală sau imaginară din această vacanță, incluzând o secvență dialogată, de minimum patru replici, și una descriptivă.

E vacanță,sfârșit de vară și, împreună cu prietenii dornici de călătorii,am ajuns la capătul țării,la Dunăre.Stăm pe malul Dunării,într-un sat, într-o căsuță albă cu ferestrele pline de flori.Într-o dimineață plecăm cu bătrânul-vecin într-o călătorie,ne plictisisem cutreierând sătucul cu câteva căsuțe,oameni puțini și din când în când apăreau niște turiști rătăciți. Ceţuri groase, alburii, ne înconjoară şi nu vedem nimic.Drumul coboară adânc prin valea umbrită, cotește printre copaci și ajunge într-un loc de o pace și o frumusețe ce ne lasă fără cuvinte. E răcoare şi umezeală, putem auzi Dunărea cum clipoceşte la mal, îi simţim mirosul şi o bă­nuim la câţiva paşi de noi, dar încă nu o putem ve­dea. Bătrânul care ne este ghid stă nemişcat, sprijinit într-un băţ, aple­cat uşor înainte. Ochii lui albaştri sunt acum două linii subţiri, sub sprâncenele stufoase şi răvă­şite, încercând să pătrundă ceţurile cu privirea. Din larg ajung, totuşi, zgomote ciudate, venite până la noi parcă din altă lume. Se aud cai nechezând şi ga­lopând, ţipete ce nu se disting clar, dacă sunt de oa­meni sau de păsări, huruituri sinistre de lanţuri gre­le, ce ar putea să fie de la barjele ce plutesc în sus şi în jos, sau ar putea să fie,îmi spune bătrânul, amintirea vechiului lanţ turcesc ce era tras peste Dunăre, de pe un mal pe altul, separând țări și imperii.

Soare­le se ridi­că, cețurile încep să se risipeas­că zdrenţuite. Eu încă nu văd nimic, dar bătrânul ridi­că băţul şi arată undeva, în de­părtarea albă a ceţurilor de pes­te Du­năre:

-Uite vezi acolo e  insula Ostrov!

-Acum cerurile se desprind de pă­mânt, ceaţa se ridică în nori, şi din apele cenuşii ale Dunării creş­te spinarea unui animal uriaş,ne arată bătrânul și uimiți câțiva cred că e o poveste.

 Insula Ostrov ni se arată deo­dată, gigantică şi de un ver­de cu scli­piri de smarald, pe mă­sură ce soa­rele urcă pe cer. Este insula copilăriei bătrânului.

 -Astăzi este rezervaţie natu­rală de protecţie strictă şi obiec­tiv turistic pentru turişti,adaug eu,așa ca să-l uimesc(citisem într-un pliant).

- Nu cred că un loc de o asemenea frumuseţe şi sălbăticie mai poa­­­te exista pe pământ,îmi spune șoptit bătrânul,de parcă nu a auzit cuvintele mele.

 Pe măsură ce ne apropiam, insula devenea tot mai mare. Dacă la început pă­rea spatele unui animal uriaş, încetul cu încetul, de­ve­nea un pământ întins, imposi­bil de cuprins cu privirea. Du­nărea, liniştită pentru un timp, se lărgeşte aici, şi malurile i se depărtează, parcă tocmai pen­tru a face loc Ostrovului, a­ceas­tă bucată de pământ ce a supravieţuit în mod mira­culos trecerii timpului. 

Încă de la primii paşi pe insulă, am fost surprinși. Mă gândeam că pământul ei este mocirlos,un teren cum văzusem în Deltă.

- Nici vorbă!privește ma­lurile insulei sunt din cel mai fin nisip, în care picioarele ţi se afundă la fie­care pas!

Este o linişte ciudată, venită poate din pacea ape­lor, şi este incredibil cum, la fiecare pas, din acest teren nisipos ţâşneşte cea mai bogată şi sălbatică vege­taţie! Înaintăm pe insulă ca într-o Ţară a Minunilor. Iepuri uriaşi ne taie calea, peste tot sunt păsări: berze negre şi egrete,cufundari, lebede şi gâşte sălbatice. Aerul e plin de fluturi şi libelule, de gâze care mai de care mai colorate. Pacea şi armo­nia domnesc peste pădurile de sălcii albe şi roşii, pe sub care vieţuitoarele par a trăi doar pentru bu­cu­ria acestei tihne. Şi ca şi cum asta nu ar fi fost destul, într-un mic crâng, pe sub ramurile salcâmilor,ne oprim uimiți: o mică herghelie de cai sălbatici! Liberi, pu­­ter­nici, cu pielea strălucind în soarele amiezii. Ne privesc liniştiţi, ca pe o curiozitate. Ani­male superbe, rod al libertăţii totale.

-Cel mai greu este pentru ei iarna,îmi spune bătrânul, când mâncarea este puţină şi pe Dunărea îngheţată pot trece lupi. Dar s-au adaptat.

Caii sălba­tici care pasc aici se feresc din ca­lea noastră. Urcăm. De sus, se vede de jur-împrejur întreaga insulă şi Du­nărea care o înconjoară. Apa are o altă culoare, mai deschisă, şi cumva este mai stră­lu­citoare şi mai liniştită.Curios mi se pare că noi care suntem gălăgioși,vorbăreți,abia respiram,iar ohii erau mari,mirați,fascinați.

Ne-am întors cu barca pe malul Dunării. Apele marelui fluviu erau agitate şi sclipeau învolburat-cenuşiu.Și noi care luasem o minge mare să jucăm fotbal...e păcat...aici e altă lume...doar de văzut...