Textul 1
,,E cincisprezece septembrie. Clopoțelul a sunat deschiderea şcolii şi în satul Ponoare tânărul învățător Nicolae Apostol intră în clasă emoționat. Patruzeci de suflete, elevi din toate clasele primare, îl întâmpină în linişte desăvârşită, încremeniți în băncile vechi de lemn.
─ Bună dimineața, copii!
Nimeni nu scoate niciun sunet. ,,De ce nu răspund? Nu ştiu? Le e frică?” se întreabă învățătorul în gând. Apoi continuă:
─ Să facem cunoştință! Mă numesc Nicolae Apostol. Acum vreau să vă cunosc şi eu numele.
Se îndreaptă spre un băiat, mărunțel din banca întâi, cu privirea în pământ. Îi prinde bărbia. Îi ridică uşor capul. Apoi îl priveşte în ochi cu blândețe.
Copilul n-avea nimic prostesc ori încăpățânat în privirea decolorată. Numai un fel de sfială sălbatică, așa cum mai văzuse în ochii apoși ai cățeilor, când n-au învățat să descifreze intențiile din privirea stăpânului.
─ Ei, hai, băiatule, vezi? Nu te bat, nu te mănânc. Răspunde frumos, cum te cheamă?
Cu o sforțare care păru că i-a sleit glasul, copilul abia șopti:
─ Culiță… zice băiatul cu glas sleit.
─ Şi mai cum?
─ Culițăăă…
─ Dar pe tatăl tău cum îl cheamă?
─ Gheorghe, rosteşte Culiță, de parcă îşi dă sufletul.
─ Cum îi mai zic oamenii ca să-l deosebească de ceilalți Gheorghe din sat?
─ Colțun… Aşa ne spune nouă.
─ Asta voiam eu să știu. Așadar și pe tine te cheamă Colțun. Culiță, adică Nicolae Colțun. Nicolae Gheorghe Colțun.
─ Da…
─ Nu da! Spune frumos după mine… Te-am întrebat cum te cheamă. Tu răspunzi: Nicolae Gheorghe Colțun.
─ Te-am întrebat cum te cheamă. Tu răspunzi: Nicolae Gheorghe Colțun! repetă cu fidelitate Culiță.
Elevii izbucnesc în râs.
─ Nu râdeți, zice învățătorul. E vina mea. Voi începe cu cei mai mari.
Şi priveşte în ochi o fetiță.
─ Pe tine cum te cheamă?
─ Toader Chihaia din clasa a III-a primară, satul Ponoare!
─ Foarte bine! Dar pe tine?... Dar pe tine?
Toți răspund corect.
─ Dar pe tine? îl întreabă din nou pe Culiță.
─ Nicolae Gheorghe Colțun din clasa întâi primară, comuna Ponoare!
─ Bravo, Nicolae Gheorghe Colțun!
Învățătorul zâmbeşte. ,,Sunt neştiutori, dar isteți. Trebuie să-i scot la lumină!”
(Cezar Petrescu,, Apostol”)
Textul 2
,,Nu-mi amintesc deloc prima zi de şcoală, adică pe cea din clasa întâi. Dar mi-o amintesc pe cea dintr-a doua. Pe bancă era un manual superb (îl am şi acum), nu semăna cu celelalte, altă hârtie, alt gen de desene, iar pe copertă am citit: „Limba engleză”. Am ieşit îngrozită, am fugit, am prins-o pe mama din urmă şi am strigat cu toată disperarea: „Dar eu nu ştiu engleză!“
Probabil că nu-mi amintesc prima zi de şcoală din clasa întâi nu atât din cauză că ştiam să citesc şi să scriu (urât!) de la 5 ani, dar mai ales pentru că, într-un fel, frecventam deja de un an şcoala. Sora mea mai mare îşi uita foarte des acasă câte ceva – ba faţa de bancă, ba pacheţelul… – aşa că la câteva minute după plecarea ei se auzea ţipătul de soprană al mamei, iar eu ştiam că trebuie să dau fuga după soră. Iarăşi! Goneam pe bulevardul lung bombănind uituca şi ajungeam fie înainte să se intre în clasă, când copiii făceau înviorarea în curte, fie în primele minute ale orei. Înduram clipa de teribilă ruşine când învăţătorul râdea cu toată faţa şi mă ciupea de obrajii dolofani de preşcolară în faţa întregii clase, apoi o tuleam înapoi în paradisul meu de ierburi înalte de la marginea oraşului, promiţându-mi că asta a fost ultima dată.
Când mi-a venit rândul să devin şcolăriţă, am descoperit o învăţătoare care nu ciupea copiii de obraji, era foarte rezervată şi cu răsfăţurile, şi cu notele. Niciun copil din toate generaţiile ei
n-a avut niciodată media 10. Ne dădea un singur 9 pe final, la Sport, la Caligrafie, la Lucru manual, la orice, aşa încât să avem medii generale de 9,9 şi ceva. „10 e doar pentru profesori“, spunea, iar noi le explicam asta cu seriozitate şi altor copii, care numai dintr-o neştiinţă a profesorilor lor terminau anul cu 10 şi purtau coroniţe la fel de frumoase ca ale noastre”…
(Veronica D. Niculescu,, Dar eu nu ştiu engleză!, în Cum a fost prima zi de şcoală”)
6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Culiță, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:
,,Copilul n-avea nimic prostesc ori încăpățânat în privirea decolorată. Numai un fel de sfială sălbatică, așa cum mai văzuse în ochii apoși ai cățeilor, când n-au învățat să descifreze intențiile din privirea stăpânului.”
Naratorul prin caracterizare directă prezintă prin descriere un copil timid,speriat cu o privire nedumerită,sfioasă; „un fel de sfială sălbatică”,comparându-l cu vietățile neajutorate.Sunt cuvinte pline de duioșie și înțelegere de către un străin pentru un copil derutat,singur,lipsit de apărare,neștiutor.
7. Prezintă, în 30 - 70 de cuvinte, o temă comună celor două texte, valorificând câte un element de conținut
Tema comună a celor două fragmente este școala.
Primul text prezintă ziua de 15 septembrie din perspectiva elevilor, dar și din cea a unui învățător tânăr.Învățătorul emoționat îi salută cu voioșie pe copii,se prezintă și este nedumerit de tăcerea din clasă.Dorește să afle numele copiilor, iar primul copil este atât de tulburat,încât nu știe să-și spună numele întreg,repetă cuvintele învățătorului și, abia după ce-i ascultă pe copiii mai mari, știe să răspundă complet,era doar în clasa întâi.Concluzia învățătorului,,Trebuie să-i scot la lumină”exprimă dorința de a le arăta copiilor adevărurile cărților,a învățăturii a cunoașterii.
Al doilea text prezintă amintirile scriitoarei Veronica D. Niculescu,nu-și amintește decât impresia din prima zi de școală a clasei a doua când a primit cartea de engleză.Glumind,mărtirisește de ce nu-și amintește prima zi din clasa întâi:făcuse alături de sora mai mare această clasă,ajutând-o cu obiectele uitate.Reamintește severitatea învățătoarei sale,notele primite.
Cele două texte prezintă trăirile unor copii din primele zile de școală cu naivitate și înțelegere.
8. Crezi că elevii din clasele mai mari pot fi modele pentru cei aflați în primul an de școală? Motivează-ți răspunsul,valorificând textul 1.
Sigur că da,elevii cei mici văd întotdeauna în cei mari niște modele de urmat, caută sfaturi sau sunt mult mai atrași spre a-i asculta, mai mult decât sunt de un profesor, este unul de al lor, dar este dincolo de bancă,departe, dincolo de baricade și totuși le vorbește lor,uneori nu-l înțeleg.
Oricât de apropiat și prietenos s-ar purta un dascăl și indiferent de tehnicile abordate în predare, elevul îl va privi cu o anume distanță, pe când un elevmai mare, va duce la sporirea atenției, la creșterea gradului de interes. Elevul mai mare este un exemplu de urmat, cei mici vor încerca să îl imite și să se apropie cât mai mult de acesta.Așa a înțeles și Culiță,elevul timid care nu știe cum să răspundă învățătorului în prima zi de școală.După ce ascultă răspunsurile elevilor mai mari,răspunsul lui este clar și hotărât.Răspunsurile celor mai mari l-au inspirat,i-au dat încredere.
9. Asociază fragmentul din ,,Apostol” după Cezar Petrescu cu un alt text literar,prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Voi asocia textul 1 cu povestirea,,Domnu Trandafir”de Mihail Sadoveanu.
În primul text este prezentat un tânăr învățător care vine într-o clasă cu mulți copii în prima zi de școală.Este emoționat și-i salută pe copii cu voioșie și căldură în glas,nedumerit de tăcerea cu care este întâmpinat.Este răbdător cu copilul care nu-și poate spune numele și înțelege că acesta era prea mic, îi cunoaște pe cei mai mari,astfel că cel mic înțelege cum să vorbească.Este hotărât,,să-i scoată la lumina”cărții,a învățăturii a adevărului.
,,Domnu Trandafir”este un dascăl cu experiența școlii.Și el are o clasă cu copii mari și mici.
Pasionat de munca sa, dascălul reușea să își captiveze elevii, avea un prisos de bunătate în el
,, pentru că în acest suflet era ceva din credința și din curățenia unui apostol." Era atașat de copii,le dă lumina cărții și mai ales învățătura sufletească,adică dragostea pentru muncă, pentru cinste, dreptate, adevăr și frumos,mai presus de toate, dragostea de țară.
Cei doi sunt adevărați apostoli-oameni aleși ce dăruiesc învățătură,credință în adevărurile vieții.
Scrie rezumatul textului 1...................................................................................................
