joi, 4 februarie 2016
compunere---Să ocrotim natura
Să ocrotim natura(compunere)
Pe la ferestre se prelinge din cerul
posomorât o lumină cenuşie.Este sfârşitul toamnei şi mă simt tristă.Deodată
telefonul sună şi o aud pe mama vorbind,apoi intră în camera mea,mă priveşte şi,
zâmbind, îmi spune că vor sosi în vizită câţiva colegi de clasă.De ce...nu ştie...Şi
dintr-odată mă simt înviorată,cobor să-mi întămpin curiosă colegii-prieteni.Sunt
mulţi şi gălăgioşi,unii au mănuşi de menaj şi saci negri de plastic.Îmi
explică: vom merge în parc şi vom face curăţenie,dovedind că dorim o atmosferă
curată,liniştită,locuri de joacă,de plimbare,de recreere
liniştite,încântătoare,a căror prospeţime să ne dea siguranţă.
Ajungem în parc, ne împărţim în grupe de câte trei
copii:eu cu...şi cu...am ales partea dinspre lac,cu bănci,cu câteva alei.Adunăm
hârtii,sticle mai mari sau mai mici goale,bucăţi de hârtie,fragmente din
jucării stricate,o minge spartă,crenguţe uscate şi multe,multe frunze
uscate. La început am muncit în
linişte,apoi ,,artistul”clasei a început să recite teatral o poezie învăţată de
mult la grădiniţă;ceilalţi care adunau la fel de conştiincioşi au început să
râdă.
Dar a fost doar începutul,fiecare a cântat,a
povestit o mică întâmplare şi n-am simţit când am umplut sacii cu gunoaie.Am privit în urmă şi deodată
am auzit aplauze:erau trecătorii,care ne admirau şi ne mulţumeau pentru
curăţenia făcută.
Până la lăsarea serii am
stâns un munte de saci ,dar niciunul nu era obosit.Mi-am privit colegii-erau
puţin murdari,obosiţi,dar în ochi le luceau luminiţe vesele.Apoi Doamna ne-a
felicitat şi ne-a spus că avem un parc frumos,curat şi important este să
preţuim natura,s-o iubim, s-o salvăm
de gesturile oamenilor nepăsători.
Acum ştim că verdele ierbii,crengile
copacilor,limpezimea apei înseamnă viaţa de care ne bucurăm cei prezenţi,dar
care trebuie s-o transmitem celor ce vor veni.