De câteva zile în
casa noastră este o agitație cum n-a fost de mult timp,se fac bagaje,părinții
șușotesc,vorbesc la telefon,se privesc complice și spun întruna că vom avea
noi,copiii, o surpriză.Nu sunt curioasă,pentru că nu voi fi cu prietenii
mei.Da,sunt bucuroasă că voi fi cu familia,dar aș fi vrut puțină libertate.În
sfârșit,îmi fac și eu bagajul,așa cum vreau eu,deși mama îmi spune să-mi iau
lucruri ca pentru o petrecere în natură.N-o ascult și-mi pun numai îmbrăcăminte
de oraș.Plecăm și observ un cort și alte
obiecte ciudate.Mi-am luat telefonul,muzică și privesc pe fereastra mașinii,fără interes.Ajungem pe
drumul îngust din dealurile Buzăului.A!dar aici e totul sălbatic,niciun
hotel,nimic din ce-aș fi vrut eu.Cu toții întindem un cort mare,scaune
pliante,saltele ,pături.Vom face foc din crengi,vom colinda locuri pe cărări
înguste,vom culege fructe din pomii ce cresc prin pădure...,dar avem și provizii
de-acasă.Adormim,sunt nemulțumită de
așa-zisul meu pat și adorm totuși.Un foșnet mă trezește,deschid ochii, afară
în noapte văd cerul aproape de mine cu mii de stele,luna ce mă privește
liniștită,parcă vorbindu-i lumii.E ireal,e ca-n poveștile copilăriei.Aș alerga
prin noapte,aș cânta,dar foșnetul îl aud din nou.Privesc în jur și văd un
iepure alb cu ochii mari strălucitori,mă privește,fără a se teme...îl privesc
și eu să-mi dau seama că poveștile sunt adevărate.Nu-l voi urma,pentru că îi știu povestea,dar rămân să-mi încânt sufletul de magia nopții,de luminile ei,de cântecul frunzelor,de adierile ce-mi recită șoapte venite din adâncul locurilor ascunse în noaptea magică.E poveste sau....
