Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în oameni, nu
instinctele, ci gândurile cele mai profunde, este felul divin de a spune inimii
lucruri frumoase şi poetice.
Muzica este arta de a gândi cu sunete,este şoapta divină,este transmiterea unui mesaj.Un mare muzician a spus: respir prin ea, oriunde îmi dă aripi să zbor, mă răscolește sau mă înalță pe cele mai înalte culmi, mă face să plâng sau să mă zbengui, mă pansează sau îmi dă putere, mă face să vibrez sau să sa văd lumea cu alți ochi.
Îmi spun că muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc,ascultând-o simt că -mi străpunge inima ca o sageată ascuțită, pe care o face să râdă, să chicotească sau să suspine.. Plăcută, tristă sau romantică muzica îmi încântă sufletul și, în același timp... vindecă.
Muzica este arta de a gândi cu sunete,este şoapta divină,este transmiterea unui mesaj.Un mare muzician a spus: respir prin ea, oriunde îmi dă aripi să zbor, mă răscolește sau mă înalță pe cele mai înalte culmi, mă face să plâng sau să mă zbengui, mă pansează sau îmi dă putere, mă face să vibrez sau să sa văd lumea cu alți ochi.
Îmi spun că muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc,ascultând-o simt că -mi străpunge inima ca o sageată ascuțită, pe care o face să râdă, să chicotească sau să suspine.. Plăcută, tristă sau romantică muzica îmi încântă sufletul și, în același timp... vindecă.
Ascult orice fel
demelodii,dar muzica lui George Enescu,celebrele Rapsodii Române, care nu mai
au nevoie de niciun fel de prezentare elogioasă privind desăvârșirea lor
muzicală,îmi umplu sufletul de bucurie,ascultându-le,simt că aparțin neamului
meu,că locul meu este aici lângă cei
prezenți și cei plecați în stele.Acestea
cuprind o serie de melodii populare urbane muntenești din secolul al
XIX-lea cântate cu multă măiestrie și popularizate, unele chiar compuse de
marii lăutari concertiști contemporani cu compozitorul nostru, dar și
melodii țărănești, din Moldova, pe care introduse în a doua rapsodie, sunt teme
de factură cultă, nu numai folclorică: un cântec patriotic, un marș militar, melodia
unui dans popular stilizat... Îmi place Rapsodia Română Nr. 1 pentru caracterul sărbătoresc, dinamic, vesel,
dansant. Enescu a vrut, prin această rapsodie, să ilustreze și instrumentele
specifice populare, harpa sugerând țambalul și soloul de violă , scripca
(vioara lăutarului).În acest regal muzical este transpusă ,,Hora de la moară”
interesantă prin faptul că are dublă,, cetățenie”:română și grecească. În
final, totul se încheie maiestuos cu renumita ,,Ciocârlie”, o piesă
concertantă, de mare virtuozitate.
Dar Rapsodia
Română Nr. 2 este în antiteză cu prima,, redă o atmosferă nostalgică, de
baladă, ni se înfățișează ca o frescă istorică din trecutul nostru
zbuciumat.Închid ochii și îmi plimb sufletul pe crestele munților,acolo unde
vulturii se avântă,urc domol dealurile
încărcate de mirosul fânului cosit și al poamelor coapte,alerg prin
holdele aurii ale câmpiilor,sorb apa cristalină a râurilor și simt fericirea
românului de a trăi pe un pământ binecuvântat.
Caracterul
exotic al Rapsodiilor, dinamismul, frumusețea melodică, orchestrația
spectaculoasă au făcut ca aceste piese să intre în repertoriul marilor
orchestre și să fie interpretate în concert ori în înregistrări discografice
de către majoritatea marilor dirijori ai lumii,dar cele mai frumoase
interpretări sunt ale orchestrelor românești,iar dansatorii,parcă, sunt
păsările munților și ai câmpiilor coborâte și transformate în oameni.
,,Muzica mă
bucură, că eu pot comunica cu bunul Dumnezeu,
pământul și
religia au fost cele două divinități .
Muzica
oglindește misterioasele ondulații ale sufletului,
pornește de la inimă și se adresează inimilor...
N-am părăsit
dealurile, văile și pădurile Moldovei: nici murmurul izvoarelor, nici ciripitul
păsărilor, le-am luat cu mine și le
aud cântând în inima mea.
Mi-am slujit țara
cu armele mele: pana, vioara și bagheta.”(George ENESCU)