Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,
Din zbor întâia barză cum cade pe zăvoi.
Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.
A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.
Auzi pe sub podgorii un câine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.
Aceste lucruri simple ce veșnic îți sunt !
Ce sfântă bucurie descoperi în pământ.
Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.
De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.
În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.
Gâlgâitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.
Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.
O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.
Cu apa ei lumina ți-a botezat câmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,
Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adâncul rost al vieții la care te-ai supus.
Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.
A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.
Auzi pe sub podgorii un câine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.
Aceste lucruri simple ce veșnic îți sunt !
Ce sfântă bucurie descoperi în pământ.
Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.
De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.
În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.
Gâlgâitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.
Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.
O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.
Cu apa ei lumina ți-a botezat câmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,
Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adâncul rost al vieții la care te-ai supus.
Poezia ,,Mărțișor”, are ca titlu numele
popular al lunii martie, prima luna de primăvară,este un substantiv-diminutiv , simbol al focului și
al luminii, al soarelui. Cuvântul
''mărțișor'' are origini latine și este numele popular al lunii martie. Poetul
construiește un tablou al primăverii, încântător vizual; descrie anotimpul
primăvara cu fenomenele specifice și realizează un tablou cuprinzător cu
referire la păsări, vegetație,oameni, toate în relație cu anotimpul descrierii
- primăvara.
Poetul privește înviorarea naturii ,adresându-i-se cititorului( prin verbe la persoana a II-a singular)
să-i fie alături la acest spectacol fascinant: ";,privești"...vezi..auzi...simți".
Enumeră câteva aspecte ale primăverii: revenirea
păsărilor călătoare :,, întâia barza cum cade pe zăvoi"; înflorirea
pomilor :,,A nins cu nea de floare pe prunii din livezi"; trezirea la
viață a întregii naturi :,,Ce limpede te cheamă un cuc"...,,Gâlgâitor din
iarbă un șipot s-a trezit"...,,Dau muguri pretutindeni din veștedele
crengi"; omul își reîncepe munca cu bucurie:,, sapă și plugul care
ară"...,,Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei". Bucuria
naturii trezită la viață se reflectă în
sufletul poetului, care își exprimă optimismul în mod direct . Culoarea
predominantă a acestui tablou de natură este albul,
care sugerează o atmosferă calmă, luminoasă, realizată cu ajutorul epitetelor: ,,pomi ninși", "nea de floare", "omul în alb".
care sugerează o atmosferă calmă, luminoasă, realizată cu ajutorul epitetelor: ,,pomi ninși", "nea de floare", "omul în alb".
Natura este înfățișată prin imagini vizuale,auditive, personificări.
