compunere--Vine,vine primăvara...

Ar trebui anul calendaristic să înceapă cu acest anotimp, pentru că, odată cu apariţia primăverii, parcă totul renaşte:cerul și pământul,oamenii.  Ador să privesc natura cum se colorează în diferite nunaţe. Mă opresc la mărul cel pitic cu crengile goale,îi mângâi ramura și mâna se oprește pe câțiva muguri ascunși, simt o ușoară tresărire,este un răspuns la căldură mângâierii.E atât de ușor să-mi ridic privirea spre cerul aburit de câțiva nori cenușii ,rămași din vremurile cumplite ,și-ar mai scutura ultimii fulgi,dar adierile calde îi gonesc spre alte tărâmuri.Înaltul își pregătește scena albastră,pentru a-ntâmpina călătoarele pornite  spre locurile lăsate de toamnă.
Mă uit la ghiocelul proaspăt, ce creşte-ncet, plăpând, lăsându-se alintat de soarele cald,de nicăieri apare un fluture ce-i dă târcoale,mirându-se parcă de îndrăzneala florii.Iarba de-un verde crud  a năpădit, transformându-se în covor pe care o mână magică va arunca florile pastelate. Primăvara e o sărbătoare imensă cu ghiocei, zambile, narcise, lalele, liliac, cu pomi înfloriţi; primăvara e roz, roşie, galbenă, mov, albă şi alte mii de culori şi nuanţe, dar mai presus de toate e întotdeauna verde, e lumină. Primăvara este o simfonie de culoare proaspăt adusă din cer, este mai ușor de înțeles ritmul natural al vieții,acum oricine se bucură de dansul unui sunet, de calmul visat al mirosului de flori de magnolie.Pornesc spre pădurea de argint din apropiere și fiecare mesteacăn își apără cuiburile,pregătindu-le pentru cântările zilelor cu soare și cu lună,iar lacul își limpezește undele și-o primește pe ea,lebăda albă cu- aripele-i albe legănate-n dor.Doar zefirul se joacă printre ramuri și vălurele,printre verdele pămâtului,cântând glumeț și,însetat caută curcubeul ploilor :,,cu narciși,cu crini ,cu lotuși,timpul cald se-apropie...primăvara asta...totuși...nu-i decât ...o,o,o,copie!și pleacă hohotind,colindând zările...