descriere în versuri--poezia,,Pastel” de Dimitrie Anghel

                

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Și câtă bucurie în jurul casei voastre:
Privește, vin păunii cu crestele albastre
Și cozile învoalte ca un ghiveci de flori.

Și-n urma lor, curate și lucii ca zăpada,
Pășind pe cărăruia cu albe romănițe,
Coboar-acum alaiul de mândre păunițe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.

Și s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede și-nțelege;
Dar trist își pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.

Pastelul este o specie a genului liric în care se descrie un colţ din natură, eul liric contemplând un peisaj faţă de care îṣi exprimă anumite gânduri ṣi sentimente exprimate, in mod direct . Termenul de „pastel” provine din domeniul picturii,iar poetul a ales titlul poeziei ,,Pastel”cu intenția de a anticipa descrierea naturii ca un colț de rai.

             Poezia,, Pastel” de Dimitrie Anghel este un pastel, deoarece autorul își exprimă, în mod direct sentimentele, impresiile la vederea unui peisaj din natură străbătut de alaiul unor păsări regale ce aduc armonia  prin intermediul limbajului artistic. 

              În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea. Poezia debutează cu o exclamație,a celui ce aude ,,zarva” ,,porumbilor”-păsări ale speranței,dar și gălăgioase aducând bucuria unui nou început.Îndemnul adresat printr-un verb imperativ,,privește”este urmat de o descriere  plină de culoare a alaiului păunilor-păsări solare aducând frumuseţe, glorie, nemurire.     Cu ținută regală, poartă,,creste albastre”,ca pe niște coroane, cu demnitate, strălucire,  seninătate,iar cozile înfoiate devin grădini înflorate.Asemenea domnițelor,pășind pe un covor floral,,cu albe romanițe”,mușețelul alb ușor parfumat,alaiul alb al păunițelor,,mândre”completează  tabloul în culorile alb-albastru ce accentuează înălțarea sufletului.În această atmosferă regală,printr-o ușoară ironie,auzind țipătul unui măgar ce-și privește ,,albastra umbră”în soare,poetul își reamintește tristețea regelui lacom Midas.Ultimele două versuri readuc imaginea vizuală de albastru odihnitoare și liniștitoare ce îndeamnă la calm și reverie ce completează starea de pace, dor, nostalgie spirituală ca-n rai .

               În al doilea rând, eul liric contemplativ își exprimă bucuria de a descrie o natură paradisiacă prin epitete:,,creste albastre,curate,lucii,albemândre”,imagini vizuale și auditive ,prin  prezența grupurilor nominale:substantive și adjective și a grupurilor verbale specifice pastelului.

               În concluzie, prin argumentele arătate am arătat că poezia este un pastel.