În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Mesajul
poeziei,,Acuarelă”de Ion Minulescu exprimă viaţa monotonă, obositoare imprimată
de ploaia, a cărei frecvenţă „de trei ori”pe„săptămână” influențează existenţa
umană.
Tema poeziei este viaţa supusă pericolului prin căderea
apei.
Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un
substantiv comun, care denumește tehnica de a picta cu ajutorul culorilor
diluate cu apă.
Un prim
argument îl constituie alcătuirea poeziei din două secvenţe inegale, fiecare
dintre ele începând cu versul-refren „în oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână”.
În oraș, ploaia monotonă, plictiseala oamenilor ce „ par păpuși automate” (comparație), pentru că
trăiesc într-un spațiu în care nimic nu se schimbă, oamenii se mișcă monoton,plictisiți și mecanic.Totul se află sub acţiunea distrugătoare a apei. Plimbarea
lor este normală,dar și ciudată în decorul ploios. O notă solară este imaginea
vizuală şi motorie a orăşenilor care merg „ţinându-se de mână”sugerând o
apropiere afectivă între oameni, care încearcă să trăiască emoţia iubirii, străduindu-se
să ignore umezeala.Prin metafora „Cadenţa picăturilor de ploaie” eul liric
sugerează monotonia chinuitoare a vieţii cotidiene, care se derulează
plictisitor. Ploaia acoperă oraşul, picăturile enervante cad ritmic „din
umbrele, / din burlane / și din cer”, statornicind o atmosferă apăsătoare, care
anulează viața normală.Finalul poeziei reia versul-refren „în oraşu-n care
plouă de trei ori pe săptămână” ca pe o concluzie a tabloului. Simbolul
oraşului supus dezintegrării se focalizează în final asupra unei perechi în
vârstă,într-un spaţiu obositor, umed, semănând cu „două jucării
stricate”.
Un alt
argument îl reprezintă simbolul dominant al ploii, care cade ritmic, sugerând o
umezeală interioară.Muzicalitatea versurilor este exprimată prin imagini sonore
:ploaia, suspinele vechilor umbrele- personificare,dar și prin verbele,
numeroase în poezie, care se află la timpul prezent şi gerunziu: „plouă,merg,suspină,se-ndoaie,răsună,coboară,ţinându-se,numărând”-
simbolizează moartea lentă, sfârşitul. Natura ca stare de spirit sugerează prin ploaia enervantă accentuează o nesiguranță a sufletului aflat în pericol de dizolvare.
Procedeele artistice:epitete enumerate: „monotonă,inutilă,absentă...”exprimă
starea de oboseală a orăşenilor,compune imaginea ploii enervante, care pare să
nu se mai sfârşească, personificarea umbrelelor care „suspină” şi
„se-ndoaie” arată ideea că şi obiectele se degradează din cauza atmosferei
dezolante; comparaţia orăşenilor cu păpuşi automate ilustrează transformarea
oamenilor care au o viaţă repetată zilnic: „Orăşenii pe trotuare / Par păpuşi
automate, date jos din galantare”. Prezenţa cifrei trei, sugerează răul pus pe
seama furiei divine asupra sufletului omenesc, simbolizând stări interioare de
oboseală,de apăsarea sufletească,datorită ploii ritmice şi monotone: „în
oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână”. Măsura versurilor este variabilă, de 2-16
silabe,iar rima este variată, versul liber. Lirismul obiectiv se defineşte
prin mărcile lexico-gramaticale, reprezentate de verbe şi pronume la persoana a
III-a: „plouă”, „merg”, „se îndoaie”, „coboară”.
În concluzie, mesajul poeziei evidențiat prin simbolul titlului,
„acuarelă”, exprimă substanţa cu care se pictează starea psihică supusă
„dizolvării” cu apă, dar și tabloul pictat al oraşului anonim,în care
monotonia,plictiseala este provocată de ploaie.