Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi
exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul
acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
Titlul fragmentului
este un substantiv,referindu-se la copilul care crede orice din cauza
ignoranţei sau a lipsei de experienţă. Scrierea este inspirată din propria
copilărie, iar evocarea(amintirea) este dominată de nostalgia anilor fericiți
ai copilăriei.
În primul rând,
există o acţiune. Fragmentul povestește o întâmplare din vârsta copilăriei, o
evocare a unei excursii la care iau parte părinți și copii dornici de
aventură. Traseul este consemnat cu grija unui turist: Bușteni,Căminul
Alpin,Pichetul Roșu-sunt numai câteva nume ale locurilor străbătute.Ziua este
prielnică unei drumeții,iar autoarea descrie cerul senin,stâncile,ascultă
ciripitul unui sticlete.Popasul pe un
mușchi devine locul,unde sunt gustate rămășițele din rucsac.Un zgomot le atrage
atenția,se tem de apariția unui urs,fiecare se gândește cum să scape,dar apare
un tânăr zâmbitor.
În al doilea
rând, textul este epic, deoarece are personaje: vocea naratoarei este vocea unei fetițe, în
care sunt transpuse cuvintele omului mare, dar care își amintește cu amănunte
excursia în Bucegi.Retrăiește fiecare moment al excursiei,numește locurile
parcurse,îi urmărește pe părinții ce uită de griji,pe Dina,îndrăgostită,pe
Doru,liniștit”.Fragmentul începe printr-o adresare directă către un interlocutor,ascultător
apropiat. Trăsăturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile şi
atitudinea fetei-personaj-narator,care retrăiește starea de fericire a vârstei
fără griji într-o petrecerea cât mai plăcută a timpului.
În sfârşit, ca în
orice text epic, sunt folosite modurile de expunere: naraţiunea ,povestirea unei excursii pe munte. Fraza de debut, ,În ajun,joi,cum îți spuneam,am mai făcut
o ultimă excursie”....este un pretext pentru scriitoare, pentru a-și justifica
creația epică. Perspectiva narativă este subiectivă,verbele sunt la persoana
întâi:,,am făcut,am continuat,eram”... ;iar pronumele,,noi,ne”este un plural al
implicării autoarei,ce devine personaj al narațiunii.Stilul marcat de
familiarisme arată apropierea afectivă, asemănătoare unei scrisori către un
prieten. Descrierea, prin intermediul imaginilor artistice, predominante fiind
cele vizuale cu epitete: ,,albastrul cerului...vizibilitate bună...stâncile
alburii...brazii de un verde întunecat”; auditive:,,ciripit scurt și
jos...zgomot de vreascuri”.Detaliată este descrierea tânărului necunoscut,apărut
din,,plină pădure”,este momentul în care toți sunt încântați de apariția unui
om ce,,nu părea rău”.
Exprimarea este vie, autentică, fraza bogată, iar
întâmplările sunt pline de viață.
În concluzie, fragmentul
este un text epic, în care autorea comunică prin intermediul unei amintiri un
mesaj nostalgic despre o excursie petrecută pe munte înaintea începerii
școlii,când părinți și copii sunt liniștiți și încântați.
