,, A fost odata intr-o tara un balaur mare, nevoie de
cap. El avea sapte capete, traia intr-o groapa,...
Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica
balaurului. Împaratul hotari ca sa dea pe fiica lui de sotie si jumatate
imparatia sa acelui voinic, care va scapa tara de aceasta urgie, si dete in
stire la toata lumea hotararea sa.
Iara dupa ce se
duse vestea in tara, mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda
si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. Ei se intelesera intre
dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii, care era mai apropiata de locul
unde traia balaurul, si in care cetate era si scaunul imparatiei, si acolo sa
stea sa privegheze pe rand cate unul, unul, pe cand ceilalti sa se odihneasca;
si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa doarma si sa vie balaurul sa-i manance
d-a gata, facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie
omorat, drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept.
Cu acesti
voinici se intovarasi si un om verde, pui de roman, stii colea, care auzise de
fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. Pornira, deci, cu
totii, isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda.
Pândira o zi, pândira
doua, pandira mai multe zile, si nu se intampla nimic. Iara cand fu intr-una
din zile, cam dupa asfintitul soarelui, pe cand era de rand viteazul nostru sa
pandeasca, iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau
pe langa foc. Viteazului care priveghea, i se facuse inima cat un purice, dara,
imbarbatându-se, se repezi, si unde se arunca, mare, asupra balaurului cu sabia
goala in mana, si se lupta cu dansul, pana ii veni bine si harst! ii taie un
cap, harst! si-i mai taie unul, si asa cate unul, cate unul pana ii taie sase
capete.
Balaurul
se zvarcolea de durere si plesnea din coada, de te lua fiori de spaima,
viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise, iara tovarasii sai dormeau
dusi.”
(Balaurul cu șapte capete,text cules de Petre Ispirescu)
Basmul popular
este o naraţiune de mare întindere, în care se înfruntă
personaje reprezentând binele şi răul, acţiunea terminându-se întotdeauna cu
triumful binelui. Universul basmului este marcat de prezenţa
supranaturalului. Basmul are formule specifice iniţiale, mediane şi finale. Mesajul
basmului este optimist şi are valenţe educative.
Tema este comună
basmelor populare, adică lupta dintre bine și rău din care va ieși învingător întotdeauna
binele, dreptatea, cinstea,caracteristici esențiale ale optimismului uman.
În primul rând,
este creaţie epică : naraţiune, acţiune, personaje, narator.
Subiectul acestui
fragment este simplu și reprezintă o împletire de fapte și situații reale cu
altele fantastice sau miraculoase între care nu există hotare. Ca în orice basm,
predominante sunt situațiile supranaturale față de cele realiste.Formula
introductivă de la început:,, A fost odată ca niciodată" proiectează
acțiunea într-un spațiu nelimitat și într-un timp nedeterminat. Acţiunea se
petrece,,într-o țară”,oriunde,undeva pa Pământ-,,nevoie de cap”,unde era
primejdie de moarte,din cauza unui balaur,,cu șapte capete ce trăia într-o
groapă”-un tărâm al morții,ascunzișul unei fiinţe misterioase, ce întruchipează
forţele haotice ale Universului.
Forțele răului balaurii
sunt tot un fel de zmei, sunt o plăsmuire a fricii - aflate în opoziție
cu cele ale binelui, reprezentate prin împăratul,conducătorul unui popor
stăpânit de spaimă.Ca să scape de ameninţarea lui, împăratul îi făgăduieşte
celui care va omorî balaurul o recompensă mare: jumătate din împărăţie şi pe
fiica sa de soţie. Mulți voinici îndrăzneți pleacă,pentru a înfrunta
balaurul și-și fac un plan,vor veghea pe rând în fața unui foc ce are rol de a lumina
şi a transmite forţa dumnezeiască.Focul
nu trebuie să se stingă.Alături de voinici apare ,,un om verde,,pui de român”-
viță de voinic adevărat, tânăr, viguros, puternic, viteaz,care atunci când i-a
venit rândul să vegheze a văzut balaurul ieșind din ascunzătoare.S-a luptat cu
balaurul și i-a tăiat cu sabia șase capete. Lupta cu este descrisă cu mult
dinamism,în vreme ce voinicii ceilalți
dormeau.
Personajele
sunt:împăratul cu grijă față de popor,dorind să înlăture răul,primejdia ce
amenința viețile oamenilor; Românul verde
este cel care învinge și ucide cele șase capete ale balaurului-este asemenea
Sfântului Gheorghe care învinge balaurul- un simbol al întunericului subpământean, al forțelor
obscure și tenebroase- la vedera lui se
teme,dar are puterea de a-și învinge frica. Balaurul este simbolul prăbușirii
lumii,care torturează viața,iar omorârea lui înseamnă instaurarea ordinii
sociale. Capetele de balaur nimicite reprezinta biruința asupra răului.
Naratorul omniscient este
un narator obiectiv, impersonal care povestește la persoana a III-a,
fără a se implica în faptele prezentate,relatează acțiunea într-un registru
stilistic popular, marcat de oralitate. Modul de expunere
predominant este narațiunea,
În al doilea rând,
lumea basmului este marcată de prezenţa supranaturalului: lupta unui voinic cu
un balaur este înfruntarea dintre bine şi rău,pentru a readuce liniștea în
viața oamenilor.Interesantă este atitudinea celorlalți voinici ce dorm în
timpul luptei,este poate un motiv de a ieși din timp,de a-și proteja forțele.
În concluzie,fragmentul
aparține unui basm popular,specie a genului epic în proză, în care întâmplări
reale se împletesc cu cele fantastice, iar personajele care participă la
acţiune simbolizează cele două lumi care se confruntă, binele şi răul.
