L-am întrebat pe poetul ce stătea la masa lui de brad
gânditor ,cu ochii spre cerul ce-i trimitea câte o rază :Cine ești tu? Iar el mi-a
răspuns :
Sunt tot și
toate—omul de la început ce-a mers pe drumul unei cruci,lacrima pierdută în
palma mamei,dragostea și iubirea pentru un tată,o adiere de vânt ascunsă în apa
râului,răcoarea adusă de briza mării,crivăț și vânt duios ce cutreieră
pământul, răsăritul de soare,apusul lunii....
Sunt cuget și
durere,tresărirea dorului nespus,vuiet de gânduri pe drumul dus și drumul
întors...
Sunt frig și
cald câte un pic,gândul bun și gând îngândurat,aripa de soare,picătura din
pustiu,visul visului neîntinat....
Sunt cel ce sunt,totul și nimic,creatura Celui DREPT,FIUL CELUI PERFECT-om din lut,amestec
de bun și rău ,armonie și sunt pur,crezul sufletului bun,zgomot alb în
Universul etern....
Cine sunt eu?
nimeni nu știe:nici cei din jur,nici
cei din depărtare...
nici
ziua și nici seara în visare...
nici eu nu știu...
dar voi afla într-un târziu
și-atunci voi înțelege clar
că sunt ce ai vrea să fiu:
un
simplu OM cu un condei.....