gen liric:poezia,,Stai și-asculți sub ramuri albe”

,,Stai și-asculți sub ramuri albe
Cum departe geme vîntul
Și privești la cer prin ceața
Care-nvăluie pămîntul.

Vezi și crînguri, vezi și câmpuri
Triste și pustii, departe:
Iarnă-n suflet, iarnă-n fire,
Iarnă afli-n orice parte…

Însă crăngile se scutur’
Fără veste. – Abătut,
Crezi că valuri de zăpadă
Peste tine-au căzut.

Ah, nu-s valuri de zăpadă!
Tresărind din vis, te sperii:
Plouă flori mirositoare,
Joacă razele puzderii*.

Farmec fioros de dulce!
Iarna se preschimbă-n vară,
Fulgii se preschimbă-n floare, –
Inima iubește iară”…

                (deHeinrich Heine--Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF-

                                                                                                  publicată prima oară în revista,, Viața”,

                                                                                                              Data:16 aprilie 1895)

Poezia,,Stai și-asculți sub ramuri albe”este un text liric- un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.Titlul poeziei este primul vers al poeziei ce exprimă nemișcarea sufletului ce așteaptă  o schimbare a durerii în biruința iubirii născută din veșnicie.

   În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.Privindu-și iubita,o vede într-un moment de liniște,ascultând zbuciumul naturii, furia divină,iar   ceaţa care face imposibilă vederea clară a cerului,este aburul,vălul ce acoperă deschiderea spre aer şi lumină.Întreaga panoramă a pământului apare dezolantă,jalnică.Repetiția cuvântului,,iarnă” -anotimp dominat de liniște în locuri întunecate și tăcute ale sufletului,este o perioadă de neliniștea crengilor ca niște părți ale vieții,care aduc nesiguranța,frământarea sufletului.Interjecția,,ah”este surpriza revenirii la realitate,visul îi imprimase teama că este învăluită în durere,a fost  o cale pentru cunoaşterea de sine, totul se transformă în imaginea unui paradis plin de armonie și calm. Imaginea transformării fulgilor în flori,jocul razelor este expresia emoției de a trece de la durere la plăcerea de a regăsi iubirea,liniștea,,sub ramuri albe”-loc al visului.

 Timpul verii dizolvă umbrele,lumina alungă întunericul gândurilor.Prin vis, omul poate ieși din timpul său,poate transforma frigul trecutului în prezentul iubirii,este aceasta o lege a timpului ce aleargă continuu.

    În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin adresarea directă :verbele la persoana  a 2a:,,stai,asculți,privești,vezi,crezi”exprimă așteptarea,nemișcarea sufletului;pronumele –persoana a 2a:,,tine,te” -sunt cuvinte ale unui discurs liric, un monolog adresat direct, când nu există replica de răspuns la ideile gândurile și sentimentele exprimate.

   

În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbaj artistic, care creează imagini auditive ale tulburării, îngrijorării :geamătul vântului,ceața,valuri de zăpadă;iar joaca razelor,fulgii transformați în flori creionează un colț de paradis în care iubirea este regăsită.Imaginile realizate sunt vizuale şi dominate cromatic de nuanța albă prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Versul,,farmec fioros de dulce”este un oximoron=figură de stil bazată pe o asocierea a unor termeni contradictorii, incompatibile din punct de vedere logic, creează prin antiteza termenilor o imagine poetică deosebit de expresivă.,exprimă ideea de superlativ,asociază teama cu bucuria de a trăi.Poetul se joacă alternând planul cosmic cu cel terestru,ajungând la raiul închipuit.

Accentele cuvintelor sunt profunde, poetul este în același timp un virtuoz al simplității.( Ce înseamnă simplitate în poezie?=versuri ușor de înțeles și, din însumarea lor,se alcătuiește o poezie, în mod surprinzător, emoționant.)

     Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală de 8 silabe, rima împerecheată şi ritm trohaic. 

     În concluzie, textul este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de suspinele din lăuntrul sufletului,au răceala fulgilor ce se preschimbă în florile iubirii, folosind un limbaj expresiv prin care impresionează.

                                   (  Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine),

           (n. 13 decembrie 1797, d.Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris)

                                               a fost un poet și prozator german.

A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.)