poezia--,,Toiul primăverii” de Vasile Voiculescu

,,Pe coaste ierburi spânzură nebune,    
Vîlvoi de flori, salcâmi ies la uluci,        
Duc tei adânci miresme în zăbune
Şi-i verde viersul mierlelor prin nuci.

S-amestecă în clocot firi şi lume,       
Foi bat în vânt, aripi aşteaptă-n ou,
Şal nou de ape-i lacul fără spume,
Răsfrîngerea de sălcii un ecou...

E primăvară pînă-n slăvi...Şi grele
De seva cerului ţâşnită-n nori,
Azurul înfrunzeşte rândunele
Şi zările dau muguri de cocori”.

    Pastelul este opera lirică în care autorul își exprimă sentimentele în mod direct, descriind un tablou din natură, cu ajutorul a numeroase imagini artistice și figuri de stil. Din punct de vedere compozițional poezia ,,Toiul primăverii” este alcătuită din trei strofe.Titlul poeziei fixează timpul:,,toiul”este punctul maxim  al primăverii,al renașterii naturii,al zbuciumului de factură aproape cosmică.

 Pastelul se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă celui ce privește, trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la extaz.

   În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea,iar textul este liric,exprimând emoțiile eului liric direct. Poezia prezintă, prin intermediul imaginilor vizuale și auditive, spațiul exterior: pe,,coaste”,locurile înclinate luminii, semnele verzi ale pământului:ierburi și florile salcâmilor se prind ca-ntr-o  horă a bucuriei năvalnice,răsfirându-se,iar mireasma teilor învăluie totul sub o mantie a extazului.,, Prin  nuci”,arborii vieții triumfătoare,se aud sunetele superbe,pline de prospețime și noroc ale mierlelor,păsări ale dorului.În agitația naturii frunzele aduc  forţa dragostei, începutul unor noi vieţi. Lacul cu apa-i limpede, simbol al fecundităţii, începutul tuturor începuturilor,primește  graţia şi eleganţa sunetelor melancolice ale salciei.Privirea se înalță-n,,slăvi”,pe seninul cerului care se acoperă cu aripile rândunelelor și ale cocorilor-mesagerii cosmici ai primăverii.

   În al doilea rând, eul liric contemplativ urmărește cu delicatețe mișcările din natură în primăvară,creând imagini vizual-auditive. Astfel,în  prima strofă imaginea vizuală a  este descrisă prin personificări ale ierburilor,salcâmilor  care au mișcări agitate de bucurie. Epitetul:,, nebune”transmite un sentiment al neastâmpărului din natură.Finețea descrierii este exprimată prin verbele mișcării,ale agitației:,, ies,duc,amestecă,bat”.Peisajul primăverii prinde viață prin personificări,poetul comunicând exuberanţa şi vitalitatea anotimpului tinereţii:ierburile se agață,,nebune”,în dezordine;curioși ,,salcâmii ies la uluci”.Observ originale asocieri de cuvinte, preferința pentru metafore inedite:,,vâlvoi de flori,aripi așteaptă-n ou,șal nou de ape-i lacul,zările dau muguri de cocori”-astfel peisajul este un semn al chemării ademenitoare a vieții; enumerația:,,foi bat în vânt,aripi așteaptă-n ou”arată varietatea aspectelor primăverii.

Limbajul poetic, în aparență simplu, se sprijină pe cuvinte și imagini metaforice, cu bogate conotații lirice; limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală de 10-11silabe,cu rimă încrucișată şi ritm iambic.

   Citind poezia „Toiul primăverii” simţim că participăm la miracolul înfăptuit de acest anotimp asupra întregii suflări, înfiorarea în fața naturii este autentică și profundă.