compunere---E sărbătoarea Crăciunului!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iarnă.... Este sărbătoare care începe cam pe la sfârșitul lui noiembrie, când se pornește ninsoarea. Căzută peste pământul înghețat, zăpada nu se topește și nici nu apucă să se murdărească, pentru că stolurile de fulgi - uneori mari cât o nucă, alteori cât bobul de sare - se așează rânduri-rânduri, până pe la Sfântul Nicolae....  zăpada este trimisă anume de Dumnezeu, ca să apere Pământul de frig, ca să-i astupe rănile și să-i ajute pe urșii din păduri să doarmă cât mai bine. Ba chiar să și sforăie.

Știu când vine iarna, după cum se opresc norii peste lume. Cam cu două-trei zile înainte să cadă primele zăpezi, se lăsau grei, vineții, jos de tot peste copaci. Erau așa de grei, că se auzea până în cameră trosnetul crengilor apăsate. Iar când se făcea liniște-liniște, când nu se mai auzea nimic, atunci știam că nu mai am mult de așteptat.
Și, într-adevăr, dintr-odată aerul parcă se înmuia și apoi apăreau și primii fulgi speriați, timizi, ușor mânați de vânt dinspre poala pădurii. Așa începe iarna, ninge liniștit ca-ntr-o poveste. Fulgi delicați se leagănă în ritmul unei muzici numai de ei auzite. Privesc cum lumea se îmbracă în alb, dintr-odată parcă aud undeva, departe, melodia după care dansează în aer steluțele diafane ce se pogoară pe pământ. O percep din ce în ce mai clar, ca fiind o colindă cântată de niște copii. Sau poate de îngeri? Glasurile suave se află pe cer, la nord. Acuma se aud la apus, apoi ajung la sud. Pe la răsărit se preling repede și iarăși sunt la nord, ca și cum ar descrie un cerc imens....așa cad fulgii de zăpadă. E un sunet cât se poate de real, care nu poate fi comparat cu nimic altceva, nici cu zgomotul vântului, nici cu foșnetul frunzelor și nici cu tropotul mărunt al ploii. Este mai degrabă un sunet al liniștii, o liniște profundă, desăvârșită de încremenirea brazilor printre perdelele de zăpadă.
În fiecare iarnă mă întreb: oare cine colinda în cer?Apoi privesc podoabele Pomului de Crăciun și-mi spun zâmbind că sunt podoabele cerului, stelelor, planetelor, galaxiilor,așa le văd eu...

Crăciunul e celebrarea faptului miraculos ,când pământul devine, brusc, cer...   înseamnă naștere, un început, un miracol ce are nevoie de semne vii. Și cât de viu este bradul meu cu ramurile încărcate de stele! E noapte sfântă! Moș Crăciun... cred că îmi aduce o bucurie!...

În camera cu bradul strălucitor se va stinge lumina... Moș Crăciun va intra nevăzut, va deschide ușa camerei în care aștept...  aproape adormit...

Îmi spun de cum a venit luna decembrie că Moșul știe tot ce făcusem bine...rău peste an...

                     Moșul cel așteptat cu înfrigurare, cu nerăbdare, dar și cu dragoste....

             Urez multă sănătate tuturor celor care se bucură cu adevărat, din inimă și din convingere de                   venirea Moșului.

             Urez  sănătate celor care cred că Moșul există!!!!!

                                           În noaptea Sfântă, viu luminează
                                           steaua ce vestește nașterea pruncului
                                                         Iisus.....

                                Sărbătoarea CRĂCIUNULUI să vă umple inimile de bucuriiiiiiiiiii