Visul unei nopți de iarnă…
Orice om visează altfel în nopțile lungi de
iarnă…și-n vis se făcea că din ceruri mâini uriașe cern norii albi adunați din
glaciar spre pământ și atunci…spre pământ începe baletul: la început,
vijelios mânat de viscolul venit tocmai din nordul arctic.Apoi pământul
dezgolit de verdele și de arămiul toamnei,cu vietățile și zburătoarele ascunse
sau plecate,cu oamenii înfrigurați și grăbiți este luat într-un
dans lent,amăgitor,viclean… de fulgii grațioși,fără a vedea că sunt transformați în statui albe,în moși Crăciuni.Totul e alb,drumurile devin
alunecoase,copacii par,în nopțile întunecoase, fantome,căutând secrete ale pământului
ce doarme,urmărind secunda înghețată a timpului.
Și-ntr-o astfel de noapte, o stea a vestit un miracol și de-atunci Iarna cu
albul ei ,cu cenușiul cerului lipsit de soare, cu
brazii împodobiți de colinde,cu obrajii înghețați și cărări strâmte printre nămeți este așteptată de toți
oamenii dornici de viață,de visul spre nemurire…
Urare:
Colindele
pentru Moș Crăciun încep sub zăpezi pe o cărare
a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,
cu mireasma dulce de Iisus
născându-se în iesle…și bradul scuturând
arginturi.Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua
datinilor!
În ziua luminării,când steaua a
vestit nașterea sufletului curat,
învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm
sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile
cu lacrimi…
Ne urăm și vă urăm s-avem și
s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit.
[e acesta un colind de-mbrățișare pentru
momentul
când gândurile
noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani fericiți și
verzi].
CRĂCIUN cu bucurii!!!!!!!!!
