În fiecare zi,când mă trezesc îmi pare că aud o voce
ce-mi spune cu blândețe:Bine-ai venit în minunata lume a oamenilor!Privește
în jurul tău-Soare. Soare arzând. Soare arzând cu toată lumina binecuvântată a
lumii. Cerul s-a desfăcut în fâşii lungi şi albe şi s-a aşezat, odihnindu-se,
aici. Un verde orbitor, care ţâşneşte din tot acest pământ bătrân şi bun, se
umple de flori, de păsări şi de fluturi, şi se ridică încet, spre un cer alb. E
un freamăt al lumii, un zumzet continuu, o rugăciune neîntreruptă, o bucurie -
e primăvară!
Iar eu mă simt
fericit,că m-am trezit dintr-un vis,prin care-am trecut ca printr-un unui tunel
de lumină.În fiecare zi îmi pare că gust pentru prima oară adevărata senzaţie
a libertăţii! Mă simt uşor şi realizez că pot fi în mai multe locuri în acelaşi
timp... fapt care nu mi se pare deloc neobişnuit.
Iată-mă purtat de dansul fulgilor de nea într-o lume a
ghețurilor veșnice, într-un loc magic unde veselia Crăciunului nu se stinge
niciodată.
Ajung apoi în
deșert,unde întâlnesc precum Micul Prinț
diverse făpturi.Șarpele este o creatură misterioasă, cu o anumită cunoaștere
despre lume și o doză bună de luciditate,care-mi spune că așa cum sunt aici
singur pot fi singur și printre oameni,
acesta fiind un mare adevăr.
Și învăț încă o
lecție: aparențele pot fi înșelătoare;cei pe care îi considerăm slabi, pot fi
de fapt puternici, iar cei care apar în ochii noștri drept puternici,s-ar putea
dovedi slabi.Îl privesc pe colegul meu care întârzie mereu la prima oră, la
școală.Delicat,sfios,își cere scuze,se așează în bancă cu un aer trist.Nimeni
nu l-a întrebat nimic,nu i-a iscodit tristețea,doar domnul de sport a aflat
totul despre el,când l- a invitat într-o sâmbătă și pe el alături de noi toți
la un meci.Cu lacrimi a refuzat politicos.Trebuia să fie alături de bunicul său
bolnav,singura lui ființă din familie.Din ziua aceea a avut o nouă
familie-părinții noștri și noi toți colegii lui.
Privesc în
juru-mi și observ: așa e lumea!oare sunt și eu așa?
Viața este un
pustiu în care poți muri de sete.Fie te poți salva,dacă ai credință-am învățat
la Religie-fie caut Fântâna-viața,nemurirea,tinerețea veșnică-îmi spune vocea
blândă.
În lumea mea,familia,prietenii
,toți din școală,mari sau mici,oamenii de pe stradă, necunoscuții,cărora le
zâmbesc,iar ei mă salută ,,Bună,prietene! mă simt scăldat în iubire, bucurie,
extaz şi minunare. Nu mi-aş putea imagina niciodată că iubirea poate fi atât
de intensă.
Îmi mai place să
explorez şi să descopăr lumea din jurul meu, de aproape sau de mai departe.
Ăsta-i unul dintre motivele pentru care-mi place să merg
printre oameni. E felul meu de a mă familiariza cu mediul în care mă aflu şi, cumva, îl fac al
meu, mi-l însușesc, devine parte din mine.
Lumea din jurul
meu e ca un potir cu de toate. Faptul că e pace mă bucură, creându-mi speranțe.
Cei de-acasă îmi
spun să ascult ciripitul păsărilor, să sorb picăturele de rouă ale dimineții, să
privesc verdele copacilor,toate sunt unele din micile frumuseți ce mă înconjoară zi de zi--aceasta este LUMEA din
jurul meu,o lume în care mă las purtat de entuziasm
