Odată cu solstițiu de primăvară observ mai bine tot ce mă-nconjoară:ruji înfloriţi, oamenii, păsările
şi puzderiile de gâze, toate legate cu firele de lumină care coboară din cer. Pământul
devine un tărâm magic, în a cărui pace şi frumuseţe îi place şi Lui Dumnezeu
să se plimbe, cuprins de nostalgia Începutului...
Stau întins, pe pământ, şi deasupra mea strălucesc bulgării mari şi albi ai florilor de măr. Un alb intens şi pur, amestecat prin verdele crud al frunzelor. Fundalul e albastrul limpede al cerului de primăvară. Un vânt uşor mişcă crengile şi peste mine încep să cadă petale grele, trase în jos de parfumul lor.
Stau întins, pe pământ, şi deasupra mea strălucesc bulgării mari şi albi ai florilor de măr. Un alb intens şi pur, amestecat prin verdele crud al frunzelor. Fundalul e albastrul limpede al cerului de primăvară. Un vânt uşor mişcă crengile şi peste mine încep să cadă petale grele, trase în jos de parfumul lor.
Pământul e acoperit cu miresmele pomilor înfloriţi. Din
nou, aşa cum se întâmplă să simt în astfel de locuri, nu mă mai tem de nimeni și
nimic...frica pare ceva firesc şi banal. Simt sub palme iarba moale şi fragedă.
Să-mi trec degetele prin firele ei poate fi ritualul întoarcerii la copilărie.Totul
este înconjurat de marea albă a pomilor înfloriţi. Până şi spinii au înflorit
şi aşază străfulgerări albăstrii pe verdele ce mă-nconjoară.Pe ramuri rândunelele
zburdă, par că se joacă tot timpul, sunt prea vesele, berzele abia sosite sunt
foarte serioase, sobre, se mișcă încet asemenea cavalerilor într-o sală de bal.
Și-atunci în pacea zilei mă întreb: oare să fie un înger care vine, şi pe unde
trece, se deschid florile?
Vă
doresc ca
în lumina albă a zilei
și
în tăcerea nopților
să fiți ocrotiți de îngeri.....
