,,Era odată, în vremile de demult, un împărat.
Barba lui albă ca omătul, faţa zbârcită şi capul său plecat înainte arătau că
este un om de o vârstă foarte înaintată. Trei fete ce avusese le măritase după
alţi trei împăraţi tineri şi vestiţi în lume; acum, nu-i mai rămăsese altă
grijă pe cap, decât să încredinţeze fiului său stăpânirea ţării.
Bătrânul împărat,
simţind că din ce în ce slăbeşte mai mult şi că nu este departe ceasul de pe
urmă, chemă lângă patul său pe fecior şi-i zise:
— Fătul meu, mie mi-a sosit ceasul despărţirii de viaţa
aceasta, deci, înainte de-a închide ochii pentru totdeauna, am socotit de bine
să te chem să-ţi dau câteva sfaturi părinteşti şi binecuvântarea cea de pe
urmă. Scaunul meu împărătesc rămâne pe seama ta: fii dar înţelept şi cugetă
bine cum ai să cârmuiești țara aceasta. Poartă-te cu oamenii ca un stăpân bun
la inimă şi îndurat, ca un tată cu milă cătră fiii săi. Pe lângă aceste, încă
un lucru, dragul tatei: când vei vrè să faci băi vara în apă de râuri,
scaldă-te unde ţi-a plăcè, dar în lacul zânelor piciorul tău să nu intre. De te
va împinge păcatul şi vei lucra împotriva acestui sfat, vei plăti cu lacrămi,
cu trudă cumplită şi poate, în sfârşit, cu moarte năpraznică neascultarea ta,
după cum spun izvoarele că au păţit câţiva din strămoşii noştri, care au fost
slabi de inimă şi n-au putut să-şi calce pe dorinţe şi pe slăbiciunile
sufleteşti.
Sfârşind bătrânul
împărat aceste cuvinte, închise ochii şi-şi dete sufletul.
Tânărul fecior de
împărat, după ce se sui pe scaunul împărătesc cu mare veselie, ce ţinu trei
zile şi trei nopţi, începu să se puie pe gânduri şi să-şi aducă aminte de cele
ce-i spusese tată-său despre lacul zânelor. ”
(
Ileana Cosânzeana, din cosiţă floarea-i cântă, nouă-împărăţii ascultă)
Basmul este o specie literară epică, de mare
întindere, în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele
fantastice, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul
terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje
tipice: împăraţi, Feţi-frumoşi, zâne,zmei- stă sub semnul supranaturalului. La
acțiune participă personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce
reprezinta binele și răul, iar în final acesta este învins.
Basmul are formule specifice, de început, de mijloc
şi de final. Titlul este numele personajului principal.
Fragmentul aparţine unui basm, pentru că
are câteva din trăsăturile acestuia.
În primul rând este un text epic cu
acţiune, personaje, narator.
Titlul,,Ileana Cosânzeana” este numele unui personaj
principal feminin din basme,o zână ce are o floare vrăjită, prinsă în părul
cosiței(coadă) care cântă atât de minunat,de vrăjit, încât totul din lume se
oprește, ascultă, se liniștește;cifra nouă arată persoane ce au compasiune,
dragoste și blândețe.
În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele
subiectului este prezentată expoziţiunea.
Formula initială ,,era odată în
vremurile de demult " are rolul de a introduce în lumea fabuloasă a
basmului,indică un timp al începuturilor,este acel timp, când totul era posibil,
iar întâmplările erau unice și irepetabile.
Actiunea se desfășoară lineară, succesiunea secvențelor
narative este redată prin înlănțuire.
Este descris bătrânul împărat, ajuns la o vârstă
înaintată,dar mulțumit de soarta celor trei fete norocoase în măritișul lor cu
împărați,,tineri și vestiți”.Simțindu-și sfârșitul aproape,își cheamă unicul
fecior și-i transmite înțelepte învățături care-i pot folosi, atunci când va
deveni împăratul acelor locuri,dar îi dă un sfat bun,important-să nu se scalde în
lacul zânelor, care-i poate aduce chiar sfârșitul.Sărbătorile noului împărat
nu-i alungă gândurile despre atenționarea tatălui său.
În al doilea
rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece personajele care apar în acest fragment
sunt specifice basmului: împăratul,fiul său,nu au nume .
Descrierea împăratului,portretul fizic, este realizat prin
epitete:,,albă”-nuanță ce semnifică bătrânețea,puritatea morală,măreția,modul
de viață;,,zbârcită” ,urme ale timpului ce-a trecut ;,,capul
plecat”,modest,respectuos pentru cei ce-l ascută. „Învăţăturile” sale către
fiul său sunt un adevărat manual de guvernare,îi transmite nu numai principii de a conduce
împărăția, dar și principii morale:să fie înțelept,generos ca un părinte cu
copiii săi, principii de guvernare a sufletului, îi oferă adevăratele valori,
cele spirituale.Grijuliu, el se simte responsabil pentru viitorul fiului său.Dar
sfatul cel mai important este acela de a nu a nu fi atras de ape periculoase,precum,,strămoșii”nesăbuiți.
Inteligent şi înţelept, îşi fundamentase câteva principii
esenţiale de viaţă, care-şi dovedesc temeinicia şi pe care le sădeşte şi în
educaţia fiului său. Povaţa dată se dovedeşte providenţială, deoarece ştie că
fiul va dori să încerce necunoscutul, care i-ar putea provoca necazuri
Trăsăturile morale se disting atât prin caracterizarea
directă a naratorului, cât mai ales prin caracterizare indirectă, adică din vorbele
şi atitudinea împăratului.
Tânărul fiu ascultă sfaturile tatălui său,dar rămâne
cufundat în gânduri,nu știe ce ascunde ultimul sfat al părintelui său.
Narațiunea se împletește cu descrierea și monologul
împăratului. Naratorul povestește la persoana a III a,iar monologul are o
dublă funcție: susține evoluția acțiunii și caracterizarea personajului.
Limbajul folosit
este simplu, popular caracteristic comunicării orale.
Vorbele din monologul împăratului ilustrează iubirea
paternă pe care o are pentru fiul său:,,dragul tatei”.
În concluzie, caracterul epic, universul şi
formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui
basm.
