O discuție sinceră este cea mai atrăgătoare,e ceva cu
adevărat uimitor.Nu e un fel de ping-pong,o mișcare neîntreruptă,e ceva mai
mult.Nimeni nu ascunde nimic unul față de celălalt.Adevăratele discuții
necesită toată atenția,fiindcă oamenii își scot armura de protecție,își deschid
sufletul,iar ,,pereții” ce ne apără de cruzimea vieții sunt
înlăturați.Interlocutorul nu ascunde nimic,de aceea e bine să fie tratat cu
grijă,de parcă ar fi din,,porțelan”.Astfel,Sadoveanu i se adresează lui
Topârceanu cu interes,văzându-l trist,iar răspunsul acestuia este
sincer,considerând viața,,cam încurcată uneori”.Într-o discuție sinceră poți tu
însuți și această situație este minunată.Într-o discuție sinceră poți veni fără
frică și secrete.Sunt prezente toate simțurile:se pot vedea strâmbăturile de pe
fața interlocutorului,se pot auzi cuvintele rostite ,iar comunicarea este
atrăgătoare.Insistența lui Sadoveanu de a lămuri starea gânditoare a lui
Topârceanu este lăudabilă,pentru că-l știe un poet talentat,citit de iubitorii
de literatură,solicitat de gazete.
Discuțiile adevărate sunt un fenomen rar.Este
impresionantă discuția celor doi scriitori în fața unei table de șah,care reprezintă
lumea așa cum o înțelegem, compusă din forțe contrare,cu armonia și
tensiunea dintre contrarii.În fața tablei de șah Sadoveanu este omul
stabil,inteligent ce vrea să descopere sufletul frământat al celuilalt.
De aceea sfatul meu este să descoperi o parte din
tine,așa cum face și persoana care este în fața ta,să fii acea persoană care
ești cu adevărat și să comunici la un cu totul alt nivel.
Este cu adevărat o experiență unică.
//mi s-a părut un subiect INTERESANT//
