10 mai 2021
Nu te-am
uitat,dragă jurnalule,nu te-am mai deschis,recunosc...a fost vacanța de primăvară,sărbătorile
pascale,am mers cu bunicii la biserică,apoi masa de Paște...ei!ocupații
fericite!
Astăzi m-am
hotărât,vom fi împreună,pentru că vreau să scriu despre ceva
interesant.Dimineață în soarele cald,în parfumul florilor de iasomie,l-am așteptat
pe sticletele colorat și cântător, să apară pe una din crengi.Și-a făcut
obiceiul să vină,să-și cânte ariile melodioase,să mă privească,să ciugulească
boabele dintr-o farfurioară și-apoi să plece numai el știe unde.A venit! și așa
se repetă ritualul știut numai de noi doi.Apoi m-a vizitat noul meu prieten venit
de curând în clasa noastră...în primele zile nu l-am băgat în seamă,dar într-o
zi l-am auzit vorbind cu tatăl său despre un zbor cu paranta,râdeau și i-am
invidiat pentru apropierea dintre ei.Și așa din curiozitate l-am întrebat de ce
este atras de acest zbor,iar el mi-a spus că poți trăi o senzatie unică pe care
ar trebui să o încerci măcar odată,că zborul cu parapanta este un sport aerian.Încă
de la decolare, când te desprinzi cu picioarele de pe pământ, în zbor… când
primești comenzile și faci ușor virajele în aer.. până când aterizezi.. te
simți ca un înger. Ești exact ca un om care se transformă în înger și
prinde aripi....
Simțeam o
dorință deosebită,dorința zborului,dorința aceea de a mă avânta spre înalt,
spre necunoscut,de a încerca să fiu puțin ca sticletele meu.
Am mers cu el pe muntele apropiat
de casa noastră și i-am văzut pe îndrăzneții aerului,am vorbit cu unii dintre
ei,i-am urmărit și-am înțeles că te poți bucura de senzații diferite, pentru
că fiecare zbor este unic,acolo sus trăiești senzația de zbor absolută,iar
peisajul văzut de la înălțime este altfel.Bineînțeles m-am lăsat ademenit și am
zburat,,în tandem”,adică am decolat ținut de un pilot și am privit
pământul,l-am văzut,,altfel”,parcă era un desen colorat...dar ce m-a uimit a
fost un vultur care ni s-a alăturat,crezând că îi suntem prieteni.Am înțeles că
primul meu zbor cu parapanta tandem a implicat o doză de curaj și
încredere în pilotul care făcea toate manevrele necesare pentru ca decolarea,
zborul și aterizarea să fie în siguranță deplină. Încă de la decolare,
când ne-am desprins cu picioarele de pe pământ, în zbor, când am făcut ușor
virajele în aer.. până când am aterizat.. m-am simțit așa...ca un înger.. La
aterizare, l-am îmbrățișat pe pilot de bucurie,deși eram puțin amețit-asta n-am
spus-o nimănui.Dar colegul meu zbura alături de tatăl său departe,ei erau
obișnuiți,erau asemenea păsărilor-simțeau libertatea absolută,i-am asemănat cu
doi Icari...superbi!!!!
Totuși,ce voi
spune acasă?Adevărul,a râs colegul meu,strângând mătasea parapantei.Chiar
așa:le voi spune cum a fost: parcă am zburat cu aripile mele, am plutit printre
nori, iar de sus totul mi s-a părut în miniatură,am uitat de tot și am simțit
doar aerul care mă mângâia că mâna mamei.
Zborul, dorința,visul celor îndrăzneți, merge mai departe!
Puterea zborului nu se poate exprima prin sentimente, pentru că atunci când
simți și trăiești ca mine magia zborului, nimic nu mai prezintă importanță...
în acele momente trăiești clipele veșniciei...te simți
stăpânul lumii. Acolo sus tu,omul cerului, rămâi fără cuvinte: ce ai văzut
acolo, sus.? Tăcere, libertate...
Toate aceste trăiri ți le împărtășesc ție,dragul meu jurnal,știu că mi le păstrezi și le înțelegi...pe curând!!!!!
