Astăzi,oamenii i își exprimă din ce în ce mai rar
gândurile prin scrisul de mână. Totuși, chiar și cea mai comună mâzgăleală a
unei persoane poate spune multe despre imaginea sa.Îmi place scrisul de mână,fiindcă
se formează la o vârstă fragedă,un fel
de a spune,atunci și eu scriam cu litere de tipar,din dorința de a a le spune
celor mari că exist,am scris apoi cu litere mici ,arătând că mă pot concentra.Dar
scrisul se dezvoltă odată cu persoana și atunci poate dezvălui un ansamblu de
trăsături de personalitate ca :emotivitatea, trăsăturile intelectuale, gândirea.Cel
puțin așa am citit într-o revistă. Simona Popescu în fragmentul din
romanul,,Exuvii”(= înveliş rezultat prin năpârlirea şerpilor; ieşirea adulţilor
din pupe )mărturisește că,deși își
schimba scrisul,făcea aceasta cu plăcere,trecând prin multe nuanțe ale formării
literelor de la mari și rotunde la mici și încrețite.Cred că scrisul meu ,al
romancierei,al oamenilor arată felul de a fi:adică inocență,dorință de a
cunoaște lumea,sinceritate,dorința de a fi ocrotit,înțeles cu bunătate,generozitate,interes
pentru cei din jur.Prin scris unii oameni spun că au sufletul deschis ca o
carte ce se oferă tuturor,parcă invită pe cei ce trec pe lângă ei să le asculte inima. Sunt oameni care se feresc atunci
când scriu,probabil simt nevoia de atenție sau sunt egoiști sau nu le pasă de
cei din jur sau se ascund în acele
exuvii(învelișuri)și nu vor ieși decât atunci când cei de-alături le întind o mână.
,,Scriam altfel,eram altfel”-relatează scriitoarea care
simțea cum își schimbă imaginea odată cu anii ce treceau.Cred că fiecare a
trecut prin prin experiența asta,căutând ca prin scris ,prin ordinea cuvintelor
alese cu grijă şi un vocabular format prin lectură să arate că a devenit o
persoană prietenoasă cu speranţe şi visuri pentru viitor, care acţionează
logic şi care gândeşte, și atunci asemenea autoarei mă voi întoarce cu plăcere
,,la resturile din copilărie”-caietele cu temele scrise cu litere mari și
mici,ordonate sau mai puțin....
