,,Lumea s-a lărgit dintr-odată”
În această
povestire alternează narațiunea la persoana I-este vocea ursulețului,,Bianca”cu
altă narațiune la persoana I-vocea altui personaj,Mara Dumitrescu.În povestire
se împletesc două fire narative:primul fir narativ este povestea
Biancăi,ursulețul,salvat ce își va găsi adăpost într-o rezervație;al doilea fir
narativ urmărește un personaj -pe Mara
Dumitrescu, care în drum spre festivalul de poezie,face un popas în rezervația
urșilor,pentru a o revedea pe Bianca.
Povestirea începe
cu gândurile ursulețului care își amintește trăirile nefericite din ziua, când
a plecat de la zoo și din cuvintele îngrijitoarei înțelege că ceva se va
petrece în curând.În dimineața următoare,ursulețul vede niște oameni cu o
pușcă,se simte legănată și se trezește într-o cușcă mică,purtată de o mașină.Se
liniștește ca purtată de un covor fermecat,privind peisajul :munți,un
râu,păduri,dar nu știe unde va ajunge.
Firul narativ se
schimbă și Mara,emoționată recitește știrea din,,Vocea Sibiului”despre prezența
ei la festivalul literar Poetika Belgrad.Înainte de a ajunge la București se
oprește la Brașov, cu gândul de a merge în Pădurea albastră.Ca și ursulețul
privește din tren peisajul ce i se derulează prin fața ochilor.
Și din nou apare
ursulețul,care-i aude vorbind pe cei doi oameni ce o duceau cu mașina,iar
Bianca își continuă drumul prin păduri,ușor zdruncinată și adoarme,știind că
oamenii se îngrijesc de soarta ei.
În același timp
și Mara condusă de prietenul,Andi,străbate cu mașina un drum anevoios.
Ursulețul se
trezește în Rezervația de Urși Pădurea Albastră,într-un țarc,dar are surpriza
de a-i vedea sosind pe mama și frații săi...e fericită!Sunt eliberați într-o
pădure adevărată,iar ea vede că,, lumea s-a lărgit dintr-odată”-a
devenit,vastă,încăpătoare pe neașteptate,nu mai este despărțită de gratii,este
liberă,trăiește același sentiment ca atunci când a plecat de la zoo spre
libertate după un fluture.Fericită,îi prezintă pe ceilalți urși liberi ce și-au
găsit adăpost în rezervație.
Ajunsă în pădurea
albastră,Mara ascultă emoționată explicațiile lui Victor Rotariu, fondatorul rezervației,felicitând-o
pentru gestul ei de a apăra ursulețul.Apoi merg să vadă ursuleții la luminișul
de lângă gard,unde vor primi gustarea de prânz.Rotariu povestește despre
necazurile unor urși din rezervație: sunt firavi,sperioși,retrași,pentru că au
fost chinuiți,doar Bianca e veselă. Cu privirea încețoșată de lacrimi și cu
inima bătând,Mara o revede pe Bianca deschizând drumul celorlalți ,,cu salturi vioaie care
făceau să-i unduiască blănița de pe spinare”ca atunci când plecase,fugind, să
cunoască libertatea.Acum era liberă și fericită,își găsise locul în natura
protectoare.
Putem judeca
inima plină de compasiune a Marei după felul în care a ocrotit
ursulețul,i-a înțeles dorul de libertate.
