Fiind un
animal unic, ursul este extrem de popular în scrierile pentru cei mici,pentru
cei mari,înseamnă putere,dragoste de natură, un simbol al rezistenței, puterii
și vitalității, a cărui inteligență și capacitate de adaptare i-au
asigurat supraviețuirea.
Fram-ursul
polar- e un personaj autentic; este personajul care transmite multe
comportamente și atitudini pozitive: curaj, empatie, curiozitate, dorință de
aventură, prietenie, adaptare.A ajuns într-un circ,după ce un vânător i-a ucis
mama.Este adorat de o lume întreagă pentru reprezentațiile lui în arena
circului.
Dar într-o
seară, când ursul iese în uralele publicului în arena circului, se așază în
mijlocul scenei și își pune capul în labele din față asemenea unui om nefericit
.Decorul creat pentru numărul lui este asemănător celui arctic, îi amintea de
locurile de unde plecase,de albul întinderilor,de albul urșilor polari.Starea
lui Fram din seara spectacolului era
plină de durere,se transformase
într-o formă albă înghețată.Avea aceeași atitudine ca a semenilor lui
din ghețurile veșnice:neclintirea . Nu știe ce se petrece cu el, simte în
interiorul lui tristețe.Este un moment al încercărilor sufletești,pe care le
exprimă prin privirea spre nicăieri,gesturi de teamă,nedumerire,oboseală.
La fel Bianca,ursuleț-fetiță,din povestirea,,Cum e lumea” cu gulerașul
alb,trăiește într-o cușcă alături de mamă,dar este nefericită în parcul zoo ,a
urmărit zborul liber al unui fluture și, prin ușa lăsată deschisă,pleacă în,,lume”pe urmele fluturelui-a
speranței,a zborului liber, a unui nou început.Dacă Fram cunoscuse puțin
libertatea,Bianca descoperă splendoarea lumii,,de dincolo”,a misterului,a altei
vieți fără zăbrele:lacul, rațele,copacii,iarba înrourată-vede
fericirea,libertatea.
Doar un
bunic, cunoscător al sufletului deslușește cu milă starea lui Fram-era dorul de
locurile de origine.Ce se petrecea în sufletul acelui urs era dorința de
regăsire a locurilor de unde a fost smuls,a semenilor lui,era dorul care-i
stăpânește ființa,el nu putea rosti:,,îmi este dor”,pentru că uitase ce
înseamnă libertatea.Ajuns în ținuturile zăpezilor veșnice se simte
înstrăinat,se apără făcând giumbușlucuri învățate la circ,înțelege că locul lui
este printre oameni.
Străbătând
străzile orașului,Bianca trăiește o experiență nefericită,oamenii o văd ca pe un animal
fioros,deși era un pui,se sperie de ea,sunt furioși că un pui de urs e liber pe
străzi,nu-i înțeleg dorința de a alerga liberă, și vânătorii îndreaptă arma
spre ea,socotind-o un vânat.
După ce și-a revăzut ținutul zăpezilor,Fram a
ales prietenia și înțelegerea oamenilor,Bianca a dorit să se
reîntoarcă,,acasă”,văzând că lumea e prea mare pentru un pui de urs.
Și Fram și
Bianca sunt în final ajutați de oameni: la
sosirea vaporului, Fram este primul care urcă, abia așteptând să ajungă din nou
printre oameni,iar Bianca este apărată de o fată cu propriul trup în fața
glonțului ucigaș.
Doi urși cu destine diferite: amândoi trăiesc în preajma oamenilor-la
circ,la zoo-dar dorul de libertate,de dincolo de zăbrele,de cunoașterea unei
alte lumi-Bianca- sau reîntoarcerea în locurile de unde a fost smuls-Fram- înfruntarea unei lumi întregi,,departe”
și a unui nou mediu de unul singur poate să fie o experiență nefericită.
