Subiectul I
Textul 1
XXIV
,,Eram într-a opta zi de la pana mea în deșert și
ascultasem povestea negustorului bându-mi ultima picătură din provizia de apă.
— Ah! i-am spus
micului prinţ, amintirile tale sunt tare frumoase, dar încă nu mi-am reparat
avionul, nu mai am nimic de băut și aș fi fericit și eu, dacă aș putea merge
încet-încet spre o fântână!
— Prietena mea, vulpea, îmi spuse el...
— Puștiule, nu mai e vorba de vulpe!
— De ce?
— Pentru că o să
murim de sete...
Nu-mi pricepu raţionamentul și-mi răspunse:
— E bine să ai un
prieten, chiar dacă urmează să mori. Cât despre mine, sunt foarte mulţumit c-am
avut o prietenă vulpe... „Nu-și dă seama de pericol, mi-am spus. Nu-i e
niciodată foame sau sete. Un pic de soare-i ajunge...”
Dar el mă privi și răspunse gândurilor mele:
— Și mie mi-e sete... să căutăm un puţ...
Am făcut un gest de lehamite: e absurd să cauţi un puţ,
la nimereală, în imensitatea deșertului. Cu toate astea, am pornit la drum.
După ce-am mers
ore întregi în tăcere, s-a lăsat noaptea și stelele au început să strălucească.
Le zăream ca prin vis, având un pic de febră, din cauza setei. Vorbele micului
prinţ îmi jucau în memorie. — Deci ţi-e sete și ţie? l-am întrebat.
Dar nu mi-a răspuns la întrebare. Mi-a spus cu
simplitate:
— Apa poate să fie bună și pentru inimă...
Nu i-am înţeles răspunsul, dar am tăcut... Știam prea
bine că nu trebuie să-i pui întrebări. Era obosit. S-a așezat. M-am așezat
lângă el. Și, după o tăcere, mai spuse:
— Stelele sunt frumoase datorită unei flori care nu se
vede...
Am răspuns
„firește” și am privit, fără o vorbă, răsfrângerile de nisip sub razele de
lună.
— Deșertul e
frumos, adăugă el. Și era adevărat. Mi-a plăcut întotdeauna deșertul. Te așezi
pe o dună. Nu vezi nimic. N-auzi nimic.
Și totuși ceva iradiază în liniște...
— Ce înfrumuseţează deșertul, spuse micul prinţ, e că
undeva ascunde un puţ...
Am fost surprins să înţeleg deodată această misterioasă
iradiere a deșertului. Pe când eram copil locuiam într-o casă veche, iar
legenda istorisea că-n ea era pitită o comoară. Firește, nimeni n-a putut s-o
descopere vreodată, ba poate că nici n-a încercat s-o facă. Dar toată casa era
vrăjită de ea. Casa mea ascundea un secret drept în inima ei...
— Da, i-am spus
micului prinţ, fie că-i vorba de casă, de stele sau de deșert, ceea ce le dă
frumuseţe e invizibil!”
— Mă bucur, spuse el, că ești de-acord cu vulpea mea.
Cum micul prinţ
era pe cale să aţipească, l-am luat în braţe și am pornit-o iar la drum. Eram
emoţionat. Mi se părea că duc o comoară gingașă. Mi se părea chiar că nimic de
pe Pământ nu-i mai gingaș. Priveam, la licărirea lunii, fruntea aia palidă,
ochii ăia închiși, șuviţele alea de păr care tremurau în vânt și-mi spuneam:
„Ce văd aici nu-i decât o coajă. Cel mai important e invizibil...”
Cum buzele lui
întredeschise schiţau un vag surâs, mi-am mai zis: „Ce mă emoţionează atât de
tare la acest mic prinţ adormit e fidelitatea lui pentru o floare, e imaginea
unui trandafir care iradiază în el asemenea luminii unei lămpi, chiar și când
doarme...” Și-l ghiceam chiar mai gingaș. Trebuie să păzești bine lămpile: o
simplă pală de vânt le poate stinge...
Și, mergând astfel, am descoperit, în zori de zi, puţul.”
Antoine
de Saint-Exupéry, Micul Prinț
traducere de Ioana Pârvulescu
Textul 2
Până la urmă, ce-nseamnă să faci astronomie?
Înseamnă că-ți place să te uiți la cer, să-l observi.
Întâi să-l înveți și apoi să faci ceva mai mult, dacă vrei. Dacă nu, doar îl
observi și te bucuri de frumusețea obiectelor de pe cer. Un astronom
profesionist face cam același lucru, dar mai în detaliu. El nu se uită la tot
cerul, ci doar la un obiect, un asteroid, de pildă. Și eu, când fac observații
aici, stau o lună și observ un singur punct luminos.
Dar să-nveți cerul ce presupune?
Când te uiți pe cer, tinzi să vezi constelațiile.
Să-nveți cerul înseamnă să înveți să recunoști constelațiile, formele acestea
compuse din stele strălucitoare. Să-nveți să deosebești obiectele între ele.
Sunt pe cer obiecte care se mișcă. Mulți zic că-s OZN-uri. Oamenii ies și-și
pun dorințe la stele căzătoare. Dar majoritatea și le-au pus, de fapt, la
sateliți artificiali. Să știi cum arată un satelit artificial, cum apare, cum
dispare, cum arată un meteor, adică o stea căzătoare. Mai înseamnă să vezi cum
se mișcă toate chestiile astea. Dacă stăm 20 de minute, putem vedea cum stelele
s-au ridicat, au coborât, s-au mișcat de la stânga la dreapta…
Cerul despre care vorbiți e cel de noapte?
Cerul de noapte, pentru că ziua cerul e plictisitor. E un
albastru infinit, cum se zice, cu soarele la care nici măcar nu te poți uita,
pentru că e prea strălucitor. Uneori se mai vede luna și, dacă știi foarte
bine, poți vedea planeta Venus. Norii nu sunt obiecte care se pot studia: e ca
și cum ai studia aburul de la supa care tocmai fierbe. Cu toate că și
observațiile meteorologice pot fi interesante.
Ce vedem, de fapt, când ne uităm la cer?
Vezi, practic, prin atmosferă, printr-un aer transparent.
Cerul, de fapt, nu există. Vezi, prin atmosfera transparentă, universul. La un
moment dat vezi un punct luminos. De fapt, capul tău, atunci, s-a rotit în așa
fel încât ochii îți sunt îndreptați spre o direcție de unde vine lumină. Și
lumina aia vine de la un alt soare. Fiecare punct luminos pe care-l vedem pe
cer e de fapt un alt soare. Noi, de fapt, nu ne uităm pe cer, ci în univers.
Cerul, de fapt, nu există decât prin corpurile cerești
care sunt acolo?
Ele nu sunt acolo, nu sunt pe cer, pentru că cerul e
nimic, nu există, e atmosferă transparentă. De fapt, obiectele sunt foarte
îndepărtate de noi. Pentru că noi nu le putem vedea în funcție de depărtare, nu
putem distinge depărtarea stelelor, ni se pare că sunt toate la aceeași
distanță față de noi. Par pictate pe o sferă cerească, cum și-au imaginat unii
și alții.
Cerul,
de fapt, nu există..
–
interviu cu Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile
Urseanu”,
1 Notează locul în care se
află personajele din primul text și ce provizie au epuizat.
2 Scrie în casetă litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Constelațiile sunt: a. aglomerări de corpuri cerești invizibile; b. forme
compuse din stele strălucitoare; c. obiecte care se mișcă la întâmplare pe cer;
d. stele care se mișcă de la stânga la dreapta.
3 Scrie în casetă litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Cerul de zi este plictisitor, pentru că: a. astronomul observă greu realitatea;
b. lumina soarelui este prea puternică; c. norii sunt în continuă transformare;
d. soarele și luna se pot vedea ușor.
4 Scrie în casetă litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. În
secvența „Nu înţelegeam ce vrea să spună, dar am tăcut... Ştiam prea bine că nu
trebuia să-i pun întrebări.”, atitudinea care se evidențiază este:
a. bunăvoința față de un prieten;
b. dorința de comunicare directă;
c. refuzul comunicării directe;
d. rezistența la schimbare.
5 Notează
„X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau
incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
Enunțul Corect Incorect
Micul prinț nu
simte niciodată setea.
Naratorul a
descoperit o comoară în casa familiei.
Prietena micului prinț, vulpea, este convinsă că
adevărata frumusețe nu se observă de la început.
Astronomia presupune observarea atentă a cerului.
Dorințele oamenilor sunt încredințate, de multe ori, unor
sateliți artificiali.
Oamenii percep corect distanța dintre ei și stele.
6
Menționează, într-un enunț, două trăsături ale textului dialogat, prezente în
al doilea text.
7
Prezintă, în cel puţin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la
nivelul conținutului, între fragmentul din Micul Prinț de Antoine de
Saint-Exupéry și fragmentul din interviul Cerul, de fapt, nu există..., luat
lui Adrian Șonka.
8 Crezi că oamenii pot descifra
tainele universului? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte,
valorificând unul dintre textele date.
9 Asociază
fragmentul din Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry cu un alt text literar
studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de
cuvinte, o asemănare și o deosebire de conținut dintre acestea.
B.
1 Scrie în casetă
litera corespunzătoare răspunsului corect. Conține doar cuvinte despărțite
corect în silabe seria:
a. pus-tiu;
îm-prie-tenit; în-du-io-șea-ză;
b. pu-stiu;
îm-pri-e-te-nit; îndu-io-șea-ză;
c. pus-tiu; îm-pri-e-te-nit; în-du-io-șea-ză;
d. pu-stiu; î-mprie-te-nit; îndu-io-șe-ază.
Răspunsul corect:
2 Construiește un enunț cu omonimul lexico-gramatical al
cuvântului cer din secvența „Înseamnă că-ți place să te uiți la cer, să-l
observi”.
3 Rescrie enunțul de mai jos, înlocuind cuvintele să
păzești și pală cu câte un sinonim adecvat contextului.
„Trebuie să păzești bine lămpile: o simplă
pală de vânt le poate stinge...”
4 Precizează ce parte de vorbire sunt și ce funcție
sintactică au cuvintele ziua, cerul și plictisitor din enunțul „[...] ziua
cerul e plictisitor.”
5 Notează, în dreptul fiecărui enunț de mai jos, A, dacă
este adevărat și F, dacă este fals. Reformulează apoi enunțurile pe care le
consideri false, astfel încât să devină adevărate.
a. Substantivul din enunțul „Pentru că o să murim de
sete.” are funcția sintactică de complement indirect.
b. Substantivul
deșertul din enunțul „Mi-a plăcut întotdeauna deșertul.” este în cazul
acuzativ.
c. În enunțul „N-auzi nimic.” există un pronume negativ.
d. Enunțul „—
Deșertul e frumos, adăugă el.” conține o construcție incidentă.
6 Alcătuiește un enunț interogativ prin care te adresezi
astronomului Adrian Șonka, în care să existe o propoziție subordonată
completivă directă, introdusă prin pronume relativ.
7 Rescrie enunțul de mai jos, reprezentând replica unui
coleg al tău pasionat de astronomie, corectând greșelile de orice fel.
Am citit pe siteul
unui observator astronomic că v-om putea vedea o eclipsă în seara aceia.
Subiectul al II-lea
Redactează, în minimum 150 de cuvinte, un text descriptiv
în care să prezinți un peisaj nocturn.
Vei avea în vedere ca textul tău să respecte tema dată,
să aibă structura unei descrieri și să folosești patru figuri de stil diferite
(epitet, comparație, personificare, metaforă).
