,,Nicu îşi făcea treburile de luni după-masă foarte
prost, şi foarte prost dispus. La şcoală, dimineaţa, se făcuse de râs din
pricina grabei lui nesăbuite. Când domnul învăţător întrebase „Ce cântăreşte
mai mult, un kilogram de fier vechi sau un kilogram de pene?“, Nicu, care
adunase de multe ori fier vechi şi îl cărase cu roaba, să-l vândă, ţâşnise cu
două degete în sus, împreună cu încă vreo cinci elevi. Spre bucuria lui,
învăţătorul, de la care în ajun primise câteva rânduri de nuiele peste palme,
fiindcă nu-şi ţinea gura, avusese bunătatea să-l pună pe el:
— Matale! Să te văd…
— Fierul vechi, domnule!
Fusese foarte mirat când i se spusese să stea jos, fără
lauda pe care o aştepta, şi la fel de miraţi fuseseră aproape toţi elevii.
Văzând că răspunsul lui Nicu nu e bun, unul dintre ceilalţi patru spusese
contrariul, cum ar fi făcut şi Nicu în locul lui:
— Penele!
— De ce? întrebase domnul învăţător cu o faţă de
nepătruns.
— Pentru că sunt mai multe, se repezi iar Nicu, până să
apuce colegul lui să răspundă, încercând să-şi spele ruşinea de adineaori şi pe
cea de ieri.
— Învaţă matale să
gândeşti întâi şi-apoi vorbeşte! Numai mintea matale e uşoară ca fulgul şi ca
penele.”
( Ioana Pârvulescu,Viitorul începe luni)
Textul narativ este
povestea care este făcută dintr-un eveniment care are loc într-un anumit loc și
la un anumit moment, poate include personaje, fie reale, fie imaginare. Fiecare
autor are propriul stil de povestire, dar există reguli care trebuie
respectate. În textele narative, dialogurile sunt directe, ceea ce spun
personajele este transcris pe măsură ce îl exprimă, iar verbele sunt folosite
la timpul prezent.
Funcția unui text
narativ este de a informa, distra sau spune o poveste, are o caracteristică
foarte specială, care este prezența naratorului, care este implicat în poveste,
indiferent dacă este real sau fictiv.
Stilul textului
narativ este unic pentru scriitor, fiecare autor are propriul său mod de a
vedea lucrurile, de a raporta și de a spune faptele sau poveștile și își
folosește propriul limbaj. Acesta este motivul pentru care acest tip de text
este frecvent utilizat în literatură, ele sunt de obicei scrise în proză și
uneori și versul poate fi folosit, poate fi prezentat oral sau în scris.
Naratorul: este persoana însărcinată cu
relatarea poveștii, poate fi cineva care face parte din ea, poate fi
protagonistul ei sau un spectator care doar observă și relatează evenimentele.
Naraţiunea,personajele şi întâmplările sunt relatate la
persoana III-a, împrumută fiecărui personaj şi fiecărei întâmplări tonul
potrivit.Personajul,Nicu,este surprins într-un moment nefericit,nimic din ceea
ce făcea nu era bine:el era abătut,indispus,mâhnit,amintindu-și de întâmplarea
de la școală,din acea dimineață.Se grăbise,se făcuse de râs,dorind să dea un
răspuns la întrebarea profesorului: „Ce cântăreşte mai mult, un kilogram de
fier vechi sau un kilogram de pene?“Poate că-și amintise că el strânsese și
vânduse fier vechi,poate că uitase de nuielele primite pe palme,poate că nu
putea tăcea,de aceea era bucuros că învățătorul l-a îndemnat să răspundă.Spre
mirarea lui și a altora,răspunsul nu a fost bun.Momentul a fost bun pentru un
altul care a spus contrariul.Învățătorul i-a cerut aceluia lămuriri,iar Nicu
încearcă din nou să lămurească adevărul..Învățătorul îi dă o adevărată lecție
de viață,explicându-i că înainte de a vorbi
să gândească,iar el va înțelege că poate schimba lumea,iar ironia îl va
va face să înțeleagă că toate adevărurile sunt adevărate,iar mintea lui
nu va fi ,,ca fulgul”-la voia întâmplării,ușoară,nesigură,fără
cunoștințe,zburdalnică,ca o tăcere profundă.Astfel,dacă își va întări mintea va
deveni o persoană puternică.
Mintea omului
este lumină, este totul.Mă întreb: cum răspund la întrebarea: care este cel mai
mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? Eu cred așa,i-am spus
bunicului, că tot ceea ce se întâmplă în viața mea, bun sau rău, se întâmplă
numai datorită mie sau celor din jurul meu. Singuri ne construim realitatea,am
citit într-o carte din lecturile suplimentare. Este vorba despre ceea ce gândim.
Mintea mea acționează ca un magnet, atrage ceea ce doresc eu. Este foarte
important sa mă simt bine, să gândesc pozitiv, sa zâmbesc, să mă bucur de
fiecare zi. Nu trebuie decât sa vreau un lucru cu orice preț, cu toată ființa mea,
să mă bucur că îl voi avea....și atunci îl voi obține!Și-atunci s-a întâmplat
ceva miraculos:pe deasupra mea a trecut un porumbel alb, timid,s-a așezat pe o
creangă și m-a privit cu ochii calzi...a fost un semn??? Eu cred că voi reuși
în viață, dacă voi crede în mine, în puterile minții mele și voi gândi pozitiv. Aceasta este arma mea secretă, cu
care pot învinge și înfrunta orice!!!!!!!!!!!
