Ploile de ieri au spulberat norii şi cenuşiul care
a ţinut captiv oraşul câteva zile la rând. Nimic nu-mi dă de înţeles că am fi
la începutul iernii,văd prin geam că în grădină încă mai sunt câţiva boboci de
trandafiri, iedera îmi pare mai verde ca oricând. Dar poate că doar mie mi se
pare că toamna e încă în toi.
Înaintez încet, prin poarta de ceaţă, către lumea aflată
deasupra lumii. Şi, deodată, pâcla albă se rupe, razele soarelui de noiembrie
se-mpleticesc printre trunchiurile pomilor, ici-colo, pâlcuri de tufănele
îşi lasă frunzele să fie transformate în aur pur.Chiar dacă e frig, melancolia
şi tristeţea grădinii s-au preschimbat i într-o explozie de culori calde.
Salcâmul nostru e un candelabru imperial, își întinde
brațele și domnește peste grădină, aprinzând sute de ciucuri aurii. Un aer
proaspăt se ridică deasupra crizantemelor galbene care mărginesc poteca din fața casei mă duce spre grădină. Mi-e
aproape teamă să intru în pacea locului, să tulbur armonia care pare instaurată
acolo de la începutul lumii. Mi-a dat curaj salcâmul bătrân, multe din frunzele
și crengile lui erau risipite prin iarbă. De peste tot cădeau frunze galbene
și picături de apă, în care se oglindea cerul. Printre crengile goale am zărit
câteva flori,ce ciudat!!!! semn bun de toamnă senină și lungă. I-am dat binețe
pomului și m-am apropiat de el și-am văzut cât era de bătrân: mai multe ramuri
erau deja uscate, altele, răsucite cumva ciudat, aveau doar câte un smoc de
frunze galbene în vârf.Părea învăluit în tristețe, epuizat de lupta pe care o
dădea să reziste. Florile lui de toamnă erau un semn de încurajare, speranţa
că va mai apuca încă o primăvară, o ultimă încercare, înaintea sfârșitului. Am
stat mult privindu-l,până când în strălucirea înserării de toamnă ce vine
grăbită, grădina pare o imensă bucată de rai. Păşesc cu grijă pe covorul de
frunze, ca să nu trezesc liniştea. Un foşnet abia simţit de frunze, plutirea
unei păsări,amurgul timid cu lumina de o blândețe nesfârșită care se pogoară asupra lumii si o
binecuvântează înainte de căderea nopţii.
Ce-mi aduce toamna? linişte, ritm, culoare,
savoare, salvare,împăcare.......
