Când am intrat în pădurea fantastică,am înțeles că fusese
furtună,de aceea erau nişte brazi doborâţi, scoşi din rădăcină şi trântiţi la
pământ de vânt, nişte exemplare de nu puteam să le trec cu piciorul! Aşa,
culcaţi, erau mai înalţi decât bunicul! Încercam să ocolim câte unul, dar avea câțiva
metri lungime, şi când, în sfârşit, reuşeam să ajungem la cap, ne trezeam în
faţă cu altul mai mare şi mai lung! Pădurea neumblată nu e doar un parc
frumos, e un loc al supravieţuirii şi te poate înşfăca fără nicio părere de
rău, aşa cum ia lupul în colţi puiul de căprioară. M-am trezit tremurând,
rătăcit în mijlocul unei păduri cum nu credeam că există. Din întunericul ei
îmi ieşeau în cale fagi enormi, ca nişte dihănii, brazi uriaşi şi toată
vegetaţia atât de diferită şi de încâlcită, de parcă anume se străduia să ne piardă
acolo.Am înțeles că regăsisem pădurea veche de la începuturile lumii , unde fiecare
arbore uriaş s-a născut dintr-o sămânţă şi nu a fost plantat, unde fiecare
palmă de pământ freamătă de viaţă.
Un zvâcnet. Apoi o plutire lină în aer. Un zbor fantastic,
în acea încordare sublimă.Păsări albastre s-au oprit câteva secunde şi ne-au
privit fără frică, spunându-ne că am intrat pe tărâmul lor fantastic.
Încă de la început am avut senzaţia stranie că toţi acei
arbori mă privesc. Nu le vedeam ochii, dar cu siguranţă mă priveau. Şi parcă
milioanele de frunze care foşneau erau tot atâtea pleoape clipind. M-am apropiat
de brazii aceia seculari să le pipăi scoarţa aspră cu palmele și am simțit
curentul viguros care îi traversa. Simțeam cum prezența lor îmi dă putere și
energie, deși mă intimida. Cred că arborii simt prezența omenească și că
reacționează la ea. Şi, deodată, văd pe poteca aceea îngustă... ceva. Ar putea
să fie doar o părere, dar după câţiva paşi, disting mai bine forma aceea şi
nu, nu mi s-a părut: e chiar urma unei lăbuţe de urs. Şi e proaspătă! Şi unde
este un ursuleţ, este de obicei şi mama lui. Am pornit înapoi şi mi se părea că
alţi şi alţi ochi mă privesc, de data aceasta, altfel. Vuietul pădurii avea un
şuierat, şi trosnete ciudate se auzeau din desişuri.Și-atunci am simțit că
m-am contopit atât de profund cu pădurea,încât am intrat în dimensiunea ei....
