Opera dramatică,,Citadela sfârâmată” de Horia Lovinescu constituie o interesantă dramă de familie, desfacerea treptată a unui clan, a unei ,,citadele", conflictul dintre generații, problematizarea căsătoriei, relațiile complexe dintre frați.

  Titlul dramei e multiplu în semnificații: citadela e, mai întâi, conform personajului Grigore Dragomirescu,,casa serioasă, respectabilă" ce rezistă ,,în calea valurilor vieții", în al doilea sens, după alt personaj,Bunica, un fel de ,,cavou":,,Pfui! ce aer închis e aici!"; apoi, cum spune tânăra Irina, un gen de ,,închisoare" :,,Casa asta e ca o cușcă"; în ultimul sens, legat de destinul lui Matei, citadela ideilor pure, în contact cu realul, devine și ea tot o ,,citadela sfărâmată”, distrusă,dar Petru,adolescentul, îl consideră pe acesta un om sfârșit :,,Tu nu mai ai nimic, Matei. Ești o baltă stătută."

    În fragmentul (din manual),înainte de a-și prezenta personajele,autorul își introduce cititorul în decorul unei case,enumeră mobilele din hol,se oprește la scara ce duce spre etaj.Lângă pian este Irina,care încearcă să pună pe notele pianului o melodie.Este întreruptă de gălăgia lui Petru.Acesta cere să fie recunoscut drept un,,domn”, refuză numele de alint,,Kuki”și râde ironic de,,urechea muzicală”a Irinei;o necăjește,văzând florile culese pentru el, și fericit,nestăpânindu-se,o ia  în brațe,strigă,dansează.Cei doi se cred într-o aventură a indienilor din romane,cu nume simbolice:el-,,Vulturul Argintiu”, simbol al puterii spirituale și curajului;ea-,, Raza de Soare”,fata care radiază,strălucește de lumină.Petru se vede erou în această aventură și râde de romanele sentimentale citite de Irina.Interesant este cum în acest moment de joacă își imaginează că personajul jucat de el,,Vulturul”este ucis,astfel renunță la jocul copilăresc,se dorește matur,liber,fără opreliștile celor din familie.La fel de interesantă este paralela dintre el și ,,bătrâna”din întuneric(din tabloul pictorului Grigorescu):cu încercări, durere, deznădejde,iar el vrea să treacă,,pragul”spre,,lumină”,semn al vieții,al cunoașterii,al adevărurilor,al speranței, ca într-un ritual de,,inițiere.”

Este fericit,este,,bacalaureat”,simte că această zi este un ,,început”,o eliberare din casa-,,cușcă”,un loc unde viaţa i se opreşte,o constrângere,de parcă ar trăi într-o altă dimensiune.Dorește evadarea,eliberarea de reguli,de zidurile,barierele vârstei,de restricțiile familiei,afară,în lume,acolo va deveni,,puternic.”Este ,,optimistul”care crede în schimbare.

Irina îl descurajează, spunându-i că oamenii nu pot trăi într-o lume fără ziduri,au nevoie de ele, dar le și detestă,iar acolo,,te sufoci”în constrângere,în obligații.Ea dorește doar fericire,își dorește acea stare de spirit foarte bună, zâmbet,gândire liberă,alături de cei dragi.

Gesturile celor doi sunt prietenoase,copilărești:Petru,,bacalaureatul”coboară scările,,de-a berbeleacul”,rostogolindu-se,râd,se învârtesc,cad,se joacă,,de-a indienii”;vocile lor trec ușor de la râs,la ironie,mirare,haz-sunt doi adolescenți ce doresc să cunoască viața adevărată.În fața lui Petru plin de bucurie,Irina este mai reținută,deși râde,se joacă,știe că dorința ei este de a fi fericită,să trăiască cu adevărat viața ca o mulțumire sufletească.

 

                      Ce crezi că este mai important în viață: libertatea sau fericirea?

  Eu cred așa: că a face ce-ți place înseamnă libertate; a-ți plăcea ce faci înseamnă fericire.

Libertatea și Fericirea sunt, probabil, cele mai importante valori esențiale. E nevoie doar să știm cum să ni le dezvoltăm, cum să le trăim.

                      Depinde de fiecare să-și trăiască libertatea și fericirea pe care și le doresc.

   Fericirea nu cred că înseamnă, neapărat, dorințe împlinite, ci, mai curând,  starea sufletească în care sentimentele şi gândirea se manifestă neîngrădit.fiecăruia dintre noi de a surprinde frumosul în ceea ce ne înconjoară sau  de a atinge acel echilibru dintre interiorul și exteriorul fiecăruia. Și, deși fericirea poate îmbrăca o infinitate de forme, de stări, de multe ori, câteodată unii oameni se consideră nefericiți.

Uneori, reușim să evadăm din această,, cușcă” a nefericirii, dacă credem în armonia de culori, de forme,în oameni,în tot ceea ce este frumos și bun în Univers. Nu trebuie decât să știm sau să învățăm să privim…

   Libertatea unui om este neprețuită. Să fii liber înseamnă să fii liniștit, fericit,să ai speranță,încredere,respect,credință,dorință de înălțare.Să fii liber înseamnă să îți trăiești viața și să faci alegeri corecte.

   Libertatea, pentru mine, înseamnă să mă bucur de fiecare zi care îmi este dată și să nu cunosc sentimente negative. Mă simt liber atunci când nu îmi este frică și atunci când fac o faptă bună.Am învățat din primii ani că libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.

,,Viața, libertatea și căutarea fericirii"este o frază bine cunoscută în Declarația de Independență a Statelor Unite.