,,Două fete ”este un tablou în ulei pe pânză, semnat în stânga jos cu roșu-brun Lukian (1897-1899), pictorul „splendorilor scânteietoare” ale sufletului românesc. Cele,,Două fete”sunt cel mai probabil iubita lui artistului, Cecilia Vasilescu și mama sa.
Privirea primei fete,cea din stânga,mai matură, este ațintită direct înainte către o persoană ori un obiect,parcă exprimând interesul,fascinația față de ceva ce i-a atras atenția și despre care va povesti mai târziu.Și-a coborât ușor pleoapele,pentru a nu i se remarca curiozitatea.Întreaga expresie a feței,zâmbetul ușor transmite bunăvoinţă, prietenie, apropiere şi siguranţă de sine.Expresia feței exprimă sentimente de sinceritate, de încredere în sine, se simte bine lângă cea de alături și preferă să profite de aceste momente. Forma naturală a sprâncenelor arată delicatețe, sensibilitate și rafinament. Părul bogat îi încadrează fața delicată,iar purtarea florii albe în păr, în partea dreaptă,o anemonă, arată dorința de a fi mereu tânără.La fel rochia din mătase de nuanța fideșului accentuează finețea persoanei,și-a ascuns în decolteu o altă floare albă,parfumată.
Alături este a doua fată mult mai tânără,ce privește în jos,coborându-și pleoapele. Privitul în jos înseamnă recunoașterea puterii celuilalt,supunere,ascultare sau vinovăție???Poartă pe părul despletit o cunună de flori albe,ce-i completează imaginea melancolică.Ascultă vorbele celei de alături,poate le înțelege,poate nu,dar nu schițează niciun semn,este tăcere în atitudinea ei,mister.
Deși pare timidă,și-a acoperit pielea fină cu mătăsuri de culori diferite:roșu,portocaliu,galben,culori calde,asociate cu căldura,lumina soarelui.O ușoară nuanță de verde aduce liniștea între atâtea culori.
Este atât de cuminte,sensibilă,gânditoare.Tăcerea înseamnă acceptare,dar cine îi poate pătrunde în suflet,acolo ce se petrece?...numai ea știe!!!La cele două,,fete”nuanța albă a pielii exprimă feminitate,delicatețe,eleganță,noblețe.Cele două portrete par simple,dar cu înțelesuri lăuntrice,misterioase.
Fundalul tabloului este colorat intens cu flori,un perete de flori:roșii,galbene,portocalii,galbene,câteva frunze verzi...cele două ființe se doresc într-un rai pământesc în armonie cu natura,un loc al vieții plăcute,al visării.
Arta lui Luchian, extrem de rafinată, simplă, emanând un umanism cald, reliefează un înalt nivel de abordare, fiind caracteristică unuia dintre cei mai valoroşi şi sofisticaţi pictori europeni ai vremii sale. (însă pe cât de preţioasă este opera sa, pe atât de tragică i-a fost existenţa, una chinuită, marcată de o boală teribilă, care i-a frânt geniul creator la doar 48 de ani…)
