test rezolvat:,,Adrian Păunescu,,Leagăn pentru toată copilăria” + ,,Vitalie Cojocari: interviu cu Maia Morgenstern”

 

Textul 1

,, Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Te-așteaptă vise, prunc adormit,
În vise viața este eternă,
Cu ceruri blânde și fără sfârșit.

Ce știi tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le știi,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Și lângă tine, suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îți dau pâine,
Tu pâinea asta o muști firesc,
Ce-ți dau eu astăzi, tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tău fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeș în somn,
Ca să crești mare, plâng și te leagăn,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam, lumina lunii ți-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe pernă, pune-l, copile,
Totul e bine, ai tăi sunt vii
Și mai au viață, și mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama și tata ție-ți vor face
Leagăn de stele și de ninsori,
Să-ți fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumină la ursitori.

Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Dormi și visează bunul tău vis,
Că-n vise viața este eternă,
Visul e lumea ce eu ți-am promis.

Pat de răchită mirositoare,
Leagăn albastru și-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Și-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagănă, veghează tata,
Somnul ți-l apară ochi părintești,
Dormi și visează că lumea-i gata
Și te așteaptă numai să crești.

Mie-mi trec anii, ție-ți vin anii,
Poate că mâine îți va fi greu,
S-accepți că astăzi eu ți-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.”

                                                  (Adrian Păunescu,,Leagăn pentru toată copilăria)

Textul 2

,,Părinții au încercat să mă protejeze să nu văd, să nu realizez cât de greu le era. Acum, privind în urmă, descoperind documentele. Asta era preocuparea principală a părinților mei, să nu înțeleg, să nu simt, să nu duc povara pe care o duceau ei. Copilăria mea a fost jalonată de o groază de,,Nu”. Aia, nu, aia, nu. Nu de puține ori părinții mei mă auzeau spunând, nu, eu nu am să fac. De ar trece mai repede copilăria asta cu,,nu asta”, ,,nu asta”. O să fiu mare și o să fac cum vreau. Lucrurile se schimbă când ești adult, când ai responsabilități, când ai grijă să nu simtă copii tăi sau familia ta durerile greutățile, starea de confuzie. Și trăim vremuri când starea de confuzie are o pondere foarte mare. Cel puțin așa o resimt eu. Privind în urmă, reevaluând lucrurile, toate jaloanele acestor ,,Nu”-uri poate că au cristalizat personalitatea mea, devenirea mea ca om. Sunt recunoscătoare, le mulțumesc părinților. Îi privesc cu nostalgie, cu umor. Mai las nasul jos mustăcind. De exemplu, nu aveam voie înghețată...

Vitalie Cojocari: Cum e mai bine? Ați preluat din această educație?

Maia Morgenstern: Nu știu cum e mai bine. Discutam și cu copiii mei. Ca părinte sunt ridicolă când îi tratez ca pe niște copii de 2-3 ani, dar ei sunt deja mari. Am preluat, vrând nevrând, da.

Vitalie Cojocari: Unii specialiști spun să-ți educi copiii în spiritul unei libertăți absolute, cum vi se pare?

Maia Morgenstern: Eu libertate am avut. Nu am fost constrânsă sau pedepsită în legătură cu notele de la școală. Părinții nu m-au ajutat la școală, la desen. Credeau foarte tare în autonomia creativității. Sună complicat și pompos. Era voie de scris pe pereți. Era voie de desenat pe pereți. Era cum cred, cum simt. Veșnic amestecam culorile. Dar restul era Nu. Înghețata, nu, să nu fac roșu în gât, am fost și un copil bolnăvicios. Nu se întârzia acasă. Ai spus o vorbă, ține-te de cuvânt. Când eram mai mărișoară și când eram mai mică. Nu se merge la masă fără să fie mâinile spălate. Tata îmi spunea Nu, dar nu cu agresivitate. Era Nuuu, un fel de melodie.”

                                                          (Vitalie Cojocari: interviu cu Maia Morgenstern)

-Precizează măsura și tipul de rimă identificate în prima strofă a poeziei.

   măsura:9-10 silabe; rimă încrucișată;

-Prezintă un element de conținut comun celor două texte,valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

   În cele două texte ideea comună este copilăria.

    În primul text,poezia,cântecul de leagăn este asemenea cântecului îngerilor, este transpunerea umană a sentimentului vital de ocrotire,iar leagănul este ca o navă care duce spre cer, este casa copilului.Cântecul este simplu, clar, imaginativ, ușor de recunoscut, memorabil, iubit,exprimă un sentiment de iubire copleșitoare și pace, necesar pentru omul mic, transmite într-o formă specială, clară și în același timp să-i liniștească, să-i spună că lumea din jur îl iubește, că în jurul lui este doar frumusețe și bunătate. El are posibilitatea să crească în condiții de siguranță și să câștige puteri, mama este alături, tata îl va proteja,, Mama te leagănă, veghează tata/ Somnul ți-l apară ochi părintești.”Ascultându-l, un sentiment cald de fericire și de iubire se răspândește în eul său.

   În al doilea text-interviu, Maia Morgenstern își amintește de anumite limitări impuse de părinți în copilărie. Actrița povestește despre acel,,nu” care o apăra,,să nu simt, să nu duc povara pe care o duceau ei.”Cu timpul înțelege că aceleași atitudini le are acum la vârsta maturității.De aceea își exprimă recunoștința față de părinți care i-au dat libertatea creativității,dar și a respectului.

-Consideri că dorința părinților de a proteja justifică impunerea unor reguli?—text 2

   Dorința părinților de a proteja copiii justifică, într-o anumită măsură, impunerea unor reguli. (presupunând că acesta conține exemple de comportamente riscante ale copiilor sau situații care necesită intervenția părintească) evidențiază necesitatea unor limite pentru siguranța și bunăstarea acestora. Regulile, aplicate cu înțelepciune și comunicare, ajută la dezvoltarea responsabilității și la evitarea unor situații periculoase.Astfel,în textul 2,deși actrița afirmă,,Copilăria mea a fost jalonată de o groază de,,Nu”,totuși unele reguli i-au format personalitatea,,devenirea mea ca om.”  

   Însă, excesul de reguli sau impunerea lor autoritară poate fi contraproductiv, generând revoltă și lipsă de încredere. Echilibrul între protecție și autonomie este crucial. Din dorinţa de a-i proteja, părinţii tind uneori să facă prea mult pentru copiii lor. Părinţii nu pot trăi vieţile copiilor lor, oricât de mult şi-ar dori să-i ţină departe de pericole. Experienţele sunt cele mai bune lecţii de viaţă, iar responsabilitatea părinţilor este să îi ajute să crească şi să câştige încredere în propriile decizii. 

-Asociază poezia-text 1-cu un alt text literar.prezentând o valoare moral/culturală comună prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

                         ,,Cântec de adormit Mitzura” - Tudor Arghezi

,,Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colț de țară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Și îngust cât o ureche.

Și-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul ei să-ncapă
Cerul tău și nesfârșitul.

Dă-i un fluture blajin
Și o broască de smarald
Și-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.

Și mai dă-i, Doamne, vopsele
Și hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o smângălească.

Și când totul va fi gata
S-o muta la ea și tata.”

    Prima poezie ne conduce într-o călătorie emoționantă prin lumea copilăriei,reliefând  inocența, protecția, melancolia trecerii timpului și bucuria simplă a acestei perioade a vieții.Părintele își îndeamnă copilul să-și găsească liniștea în lumea viselor fără de griji,oferindu-i protecție.Prin cântec părintele își arată grija pentru timpurile ce vor veni,oferindu-i protecție și iubire în anii copilăriei:,, ,,Dormi și visează că lumea-i gata/ Și te așteaptă numai să crești.”

     În a doua poezie-dorință,poetul-tată îi cere divinului daruri pentru liniștea și fericirea copilului:un loc într-o lume feerică potrivit pentru vise și bucurii,în care va cunoaște,libertatea,puritatea,frumusețea,protecția părintelui,armonia.,, Și când totul va fi gata/

S-o muta la ea și tata.”

  Ambele poezii sunt ca un joc al părintelui care-i oferă copilului o atmosferă de liniște și protecție,expresie a dragostei necondiționate.

                   și o altă poezie care mi-a plăcut:

,,Vino somn
albastru domn,
tânăr crai
suflat cu rai,
safirin
prin rozmarin,
fulguind, plutind, zâmbind,
lângă puiul meu de-argint,
și tiptil
adoarme-mi-l.

Vino cer
de giuvaer,
să mi-l plouă
numai rouă,
să mi-l vază
numai rază,
să-l sărute desfăcute
numai rodii și lăute,
luna lin,
să-l culce'n crin.

Vino stea
de peruzea,
cerne-i zări
pe mâini și'n păr,
flori de cântec și de măr.
Suflă-i pene
peste gene,
suflă-i basm peste obraz,
fă-i un leagăn de topaz –

culcă-l: stea,
scoală-l: lalea.”                     (,,Cântec de leagăn”de Radu Gyr)

Compunere—Cărarea copilăriei

 

    Cărarea copilăriei începea dincolo de pragul înalt al casei în care trăiam. Trecea prin curtea mărginită de trandafiri colorați şi hortensii, ocolea un pom bătrân şi o tufă de liliac, apoi ieşea în malul fluviului cu nume format din trei litere,de unde pândeam printre împletiturile de fier, primii fulgi spulberaţi din pomii cu nume ciudat.Eram parcă suspendat într-o clipă şi apărat de tot şi de toate, într-un timp adormit, apărat ca un fluture într-un cocon de mătase. N-am rătăcit niciodată cărarea copilăriei care are pentru mine două înfăţişări: una de apă, alta de aer. Adeseori simt că păşesc pe valurile ei răcoroase, deşi mă aflu acum la sute de maluri distanţă. În vremea asta cărarea de aer e ca un vis în care plutesc prin faţa unui ţărm ştiut, un mal înalt, pe care trec prin ceaţă făpturile cunoscute ale dragilor mei duşi. Ei m-au învăţat culorile raiului. Copilăria rămâne cea mai solară vârstă. O simt şi acum ca pe o minune, ca pe o îm­brăţişare a lui Dumnezeu. O feerie. Perpetuă ui­mire. Un început de Rai, în care cei dragi sunt me­reu tineri şi frumoşi. O simt ca prima lecţie despre iubire, despre cea mai sinceră şi nemu­ritoare iubire, cea părintească. Ca pe o placă tur­nan­tă, de unde pornesc apoi toate drumurile vieţii, dar şi unde mă în­toarc mereu.Câtă drep­tate avea Blaga când spunea ,,Copilăria e inima tuturor vârstelor ".
Ah, acel sentiment de maximă siguranţă, că poţi şi să zbori dacă vrei! Şi, mai ales, felul în care aş­tepţi să se facă dimi­neaţă, ca să alergi. Oraşul ideal pentru copi­lărie e departe,departe,,transatlanti­cul" imagi­nar ce mi-a purtat primii paşi şi apoi a ancorat în toate porturile existenţei mele. Oriunde m-am aflat în lumea asta mare şi oricând mi se făcea dor de co­pilărie, am făcut mereu o ,,navetă sufletească"în locul unde două fluvii se-ntâlnesc.Loc unic, unde mi-am odihnit adeseori fiinţa. Numai în copilărie, ai acea binecuvântată străvezime a inimii. E o cuminecare cu fiinţele, cu frumosul, cu tot ce te înconjoară. Eşti mereu gata pentru miracol. Eşti în armonie cu lumea şi cu tine. Şi atunci, sigur că mai târziu,ea, copilăria, te va ajuta să te regăseşti, să te recunoşti, să retrăieşti aceste stări, dar mai ales să scrii despre aflări, despre transfigurarea în dar şi permanenţa însoţirii cu Dumnezeu.