Două
personaje: IONEL și GOE
Galeria de tipuri
umane pe care a realizat-o Ion Luca Caragiale în schițele sale include și
copilul răsfățat,rod al unei educații defectuase,bazate pe șantaj
sentimental.Reprezentanți convingători ai acestor tipuri de personaje sunt Ionel și Goe din schițele:,,Vizită...și
D-l Goe”.
Ionel este personajul
principal,individual și imaginar al schiței,,Vizită...”,aparține unei familii
bogate și este caracterizat indirect de către autor,care-i realizează portretul
fizic prin descriere,ca fiind ,,un
copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori”,îmbrăcat ca maior de roșiori în
uniformă de mare ținută.Portretul său moral este realizat prin caracterizare
indirectă și se conturează din mediul în care trăiește,din faptele și vorbele
sale,cu ajutorul dialogului și al narațiunii.
Goe este și el personajul principal-numele lui coincide cu titlul
schiței-individual și imaginar,care aparține tot unei familii bogate din urbea
X,este prezentat pe peronul unei gări,apoi în tren;Ionel este prezentat numai în interiorul unui salon.
Goe ,,poartă un
frumos costum de marinar,pălărie de paie,cu inscripția-le fomidable-.Lipsa
detaliilor legate de fizionomia sa,ca și originea în urbea X reliefează
intenția autorului de a da viață unui personaj ce reprezintă un anume tip de
copil.Amândoi sunt îmbrăcați în costume miniaturale ale armatei:marinar și
maior de roșiori,ar trebui să arate o disciplină în comportament.
Trăsăturile de
caracter ale lui Ionel încep să se
evidențieze de la începutul vizitei.Neastâmpărat,este gata să răstoarne mașina
de spirt,ignorând sfaturile jupânesei;neascultător,nu răspunde decât târziu
apelurilor mamei și dovedind lipsă de respect,face-în prezența musafirului-o
gălăgie infernală cu trâmbița și toba,alese dintr-o grămadă de jucării
împrăștiate peste tot.
O primă trăsătură
morală a lui Goe este
lenea,evidențiată de la începutul schiței.Goe este dus la București,,ca să nu
mai rămână repetent și anul acesta”.Răsfățat,nu-și poate stăpâni nerăbdarea în
așteptarea trenului și vorbește ,,încruntat”,,pe un ton de comandă”,crezându-se
important.La fel ca și Ionel manifestă lipsă de respect față de cei mai în
vârstă,dovedită pe peronul
gării,obrăznicia continuă pe culoarul trenului,când este sfătuit de un tânăr să
nu scoată capul pe fereastră:,,ce treabă ai tu,urâtule?”.Apelativul,,urâtule”demonstrează
infantilismul,,tânărului”Goe,care se comportă ca un copil.Răspunsul dat lui
mam-mare,,să moară”dovedește răsfăț și insensibilitate.
Deși oaspetele
venise să-l felicite pe Ionel,cu
ocazia onomasticii și-i adusese un dar,acesta se dovedește arogant și obraznic :îi
întrerupe replica,îi varsă dulceață în șoșoni,varsă cafeua pe pantaloni.Lipsa
de educație dovedită prin toate manifestările este evidentă și prin felul cum
mănâncă dulceața direct din chesea,ia o țigară și îi cere musafirului,cu
impertinență,foc.Obișnuit să facă numai ce vrea,nu respectă îndemnurile
mamei,se oprește dintr-o acțiune,pentru a începe alta.
Ca și Ionel,Goe pleacă de lângă ai săi,iese
pe culoarul trenului,îi zboară pălăria,se blochează în,,compartimentul unde nu
intră decât o persoană”,trage semnalul de alarmă,se preface că doarme învățat
să se ascundă chiar de mam-mare.Proasta creștere este evidențiată și de modul
său de a se manifesta, când se află în pericol sau nu-i convine ceva:urlă,țipă,bate
din picioare sau cu pumnii în ușă.Când se reazămă în nas de clanța ușii de la
cupeu,,începe să urle”.
Lipsa de inteligență
a lui Ionel ar putea fi confirmată
și prin felul de a vorbi,replicile sale
fiind doar patru:,,maior..înainte marș...da tu de ce tragi?..viu acu”...și
acelea lipsite de consistență.Vorbirea și întregul comportament al lui Ionel contrazic
părerea mamei care-l consideră,,deștept”.
Aceeași infatuare dublată de incultură o dovedește și Goe,când,în urma discuțiilor dintre cele
două cucoane în legătură cu forma corectă a cuvântului,,marinar”,le face
,,proaste”pe amândouă și stabilește el forma corectă,,mariner”.Un fals portret
al lui Goe îl realizează cucoanele,prin caracterizarea directă,care nu
contenesc a-l admira pentru cât este de deștept și de simțitor,iar mama îl
îndeamnă pe musafir ,,să-l scuipe”pe Ionel
care este și el deștept.
Atitudinea
vizitatorului,personaj-narator se modifică pe măsură ce se derulează faptele
narate.Simpatia inițială sugerată prin diminutivele:,,copilaș,băiețelul,maiorașul”se
diminuează,iar personajul este numit:,,maiorul”sau,,domnul maior”.
Atitudinea
autorului,evident critică,transpare din tonul său ironic,din întâmplările
imaginate la care participă Goe,precum și din felul acestuia de a vorbi.Atitudinea
satirică a scriitorului se remarcă încă din titlu:așezarea
apelativului,,domnul”lângă substantivul Goe,urmat de punctele de suspensie pare
a anunța contradicția dintre părerea cucoanelor despre copil și adevărata față a acestuia.Acest
personaj stârnește râsul,un râs amar,care îndeamnă la un comportament
diferit,pentru a nu intra în ridicol.Vizita la prietena sa,d-na Popescu, care
nu mai ia parte la petrecerile mondene este regretată,și aici de autor,în titlu
punctele de suspensie marchează
deznădejdea,disprețul,amărăciunea.
