,,Foicica – a vrejilor,/ Sus pe dealul Grecilor,/
deasupra Căndeştilor,/ La cel fag cu frunza deasă/ Şi cu umbruliţa groasă/ Stau
voinicii ca-ntr-o casă./ La tulpina fagului/ Carabina Radului/ Iar mai sus, pe
rămurele/ Sunt vreo şapte revolvere/ Ce trage Radu cu ele"
" Măre Radu ce-mi făcea?/ Măna la gură ducea/
Şi-ncepea a fluiera/ Şi voinicii s-aduna/ Mare, Radu ce făcea?/ Lăngă fag
s-apropia/ Şi de acolo ce lua?"
O ploscuţă ce avea/ Şi mai mică nu era/ Şi da la băieţi
să bea/ Băieţii se imbăta/ Iară Radu mi-i certa/ Şi din gură le zicea:/ – Hai,
băieţi, plecaţi acasă/ La copii şi la nevastă/ Că sunteţi băieţi de gloată/
Bunicei de sapă lată./ Radu singur rămănea/ Şi-un căntecel cănta:/ "Şi-am
zis verde trei sipici/ Dintr-o ceată de voinici /Rămăsei singur aici./ Măre,
Radu, că pleca,/ La popa Ion mergea/ Şi din gură cuvănta:/ – Bună sara, popă
Ioane,/ – Mulţumescu-ţi, căpitane,/ – Nu-mi mai zice căpitane,/ Zi-mi pe nume,
Răducane!/ Căpitanii sunt la tărg/ Eu sunt Radu cel din crăng./ Potera il
ajungea/ Casa o inconjura/ Şi la Radu că striga:/ – Dă-te, Radule, legat/ Ca să
scapi nevătămat.
Cum să mă dau eu legat/ La un ciocoi gulerat?/ Ziceţi că
mă dau legat/ Cănd cu trei poteri mă bat?/ Comandiru ordona,/ Foc la casă că
dădea,/ Iară Radu ce-mi făcea? Drumu carabinii da,/ Pistoalele slobozea,/
Acoperişu cădea,/ Radu jos se arunca,/ Drum prin poteră făcea/ Şi spre pădure
fugea./ Dar un om din poteră,/ De-o vadră şi cinci oca,/ Argintu-n patru tăia/
In puşcă el mi-l băga/ Şi după Radu trăgea,/ Pieptul mi-l străpungea/ Atunci
Radu se sfărşea."
Balada
populară este o operă epică în versuri, în care sunt relatate întâmplări cu
caracter istoric, legendar, fabulos, eroic, familiar, fantastic, textul fiind
interpretat de un rapsod care se acompaniază de un instrument. ,,Radu lui
Anghel” o baladă haiducească.
Un prim
argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă acțiunea simplă care
urmărește un singur fir narativ. Autorul anonim își exprimă indirect
sentimentele și gândurile prin intermediul acțiunii și al personajelor. Ca
în orice opera epică se identifică timpul in care se desfășoară acțiunea:vara,,frunza
deasă”. Expozițiunea îl prezintă pe Radu, un haiduc curajos, bucuros de a
se afla în mijlocul naturii cu care se simte în comuniune:,,foicica”-diminutiv ce
semnifică feeria și frumusețea naturii,este a
,,vrejilor”-tulpinelor,speranțelor.Locul este numit:,,dealul Grecilor deasupra
Cândeștilor”,refugiul misterios,,la cel fag”al voinicilor, într-un spațiu al
vieții fără de moarte care ascunde armele.Chemarea prin fluierat a voinicilor
este semnalul sonor de întâlnire.Ca-n basme,Radu îi probează pe
voinici,ademenindu-i cu ,,o ploscuță”.Înțelege că plăcerea băuturii i-a
transformat în,,băieți de gloată...bunicei de sapă”,incapabili de a
lupta.Intriga este momentul tristeții când Radu înțelege că este
singur.Desfășurarea acțiunii—Radu merge la popa Ion,care-l prețuiește,îl
cunoaște,îi dă rangul de,,căpitan”-căpetenie de haiduci.Nu este în
siguranță,fiindcă,,potera”îl înconjoară,cerându-i să se predea.Este punctul
culminant al baladei,iar autorul anonim inspirat de basme îl transformă într-un
personaj fabulos:înconjurat de foc,ajutat de arme,își face ,,drum”spre
pădure,loc de adăpost.Deznodământul este tragic,pentru că ,,un om din poteră”neînsemnat,mărunt,un
individ perfid își încarcă pușca cu argint-metal al purității,dar și al
trădării,al morții.Lovit în piept,loc vulnerabil,Radu moare.Finalul este scurt,neașteptat.
Spre deosebire de basm, în baladă nu învinge binele.( Balada prezintă o
situaţie mai aproape
de realitate.)
Un alt
argument îl reprezintă existența personajelor reale, pozitive: Radu,caracterizat
indirect,haiduc,luptător viteaz,neînfricat,încearcă vigilența voinicilor,care
sunt atrași de băutură,deci nu vor fi buni de luptă, hiperbola folosită în
caracterizarea eroului amplifică fabulosul, şi îl transformă astfel pe Radu într-un
personaj de legendă, forţa spirituală a lui
Radu constă în aspiraţia
sa spre libertate, pe care o va plăti cu viaţa ;
preotul,confident,om de încredere; negative: omul din poteră,mărunt la statură,plin
de ură,ce va aduce moartea haiducului.
Naratorul
omniscient își prezintă personajul la început prin narațiune și apoi
urmărindu-le prin dialogul dinamic,plin de pasiune. Vocea autorului este naratorul. Acesta se implică afectiv în acţiunile
narate, exprimând deschis simpatia faţă de erou şi antipatia faţă de personajul
negativ.
Dialogul dintre personaje,dar mai ales
monologul haiducului au
un rol important în desfăşurarea acţiunii şi în caracterizarea personajelor, se remarcă prin
expresivitate şi dramatism.
Folosirea
exprimării caracteristice comunicării
orale sunt :,,măre...ce-mi
făcea”,formulele de adresare: ,,hai
băieți....bună sara”,diminutive:,,foicica...umbrulița..rămurele....ploscuță...bunicei...cântecel”;
cuvinte și expresii populare:,,rămănea...comandiru...o
vadră și cinci oca...și-am zis verde trei sipici”.
Epitetele și comparațiile sunt puține:,,frunză
deasă...ca-ntr-o casă..”; o hiperbolă:,,Radu jos se arunca,drum prin poteră
făcea”.
Balada „” este
o creație epică în versuri care respectă versificația specific populară: rima
împerecheată și monorima, ritm trohaic și măsura versurilor de 7-8 silabe.
