Balada populară este o operă epică în versuri, în care
sunt relatate întâmplări cu caracter istoric, legendar, fabulos, eroic,
familiar, fantastic, textul fiind interpretat de un rapsod care se acompaniază
de un instrument.
,,Ștefan-vodă” este o baladă haiducească.
Un prim
argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă acțiunea simplă care
urmărește un singur fir narativ. Autorul anonim narează câteva aspecte
importante din viata unui domn,,Ștefan-vodă” atribuindu-i o serie de însușiri
negative,om primitor pentru oaspeții săi,cărora le aduce bunătăți deosebite la
masa împărătească,dar răzbunător.Prima parte se deschide prin versul ,,în oraș,în
București,astfel este localizată masa domnească.Aceste versuri conțin
expozițiunea.Este prezentat cadrul,,casele mari,domnești”și
participanții:,,boieri mari...sfetnicii”,apoi sunt prezentate mâncărurile și
băuturile alese cu care se desfătau.Intriga îl prezintă pe domn mulțumit de
prezența oaspeților săi,cărora le propune o,,vânătoare”,indicându-le locul,,la
fagul Miului...din codrii Cobiului”.Desfășurarea acțiunii prezintă ironia din
cuvintele domnului,care-și exprimă dorința de a vedea armele haiducului Miu,iar
rostul vânătorii este uciderea lui, care-i ,,bate poterile și-i scurtează
zilele”.Haiducul îi este dușman și-l vrea omorât.În continuare, este
prezentat un alt personaj:
Calea,,surioara Miului”,a haiducului,fata era slujnică la palatul domnesc și
ca-n basme este folosită hiperbola,pentru că fata,auzind planul domnului, străbate distanțe
impresionante,pentru a-l atenționa pe fratele său.Cei doi frați comunicau printr-un sunet cunoscut numai de
ei.Dialogul celor doi frați exprimă sentimentele de apropiere dintre cei
doi,glumele lui Miu și răspunsul de avertizare al fetei:viața lui este în
pericol,domnul îl vrea ,,spânzurat. unde-o fi fagul mai înalt”.Faptele
reale:masa împărătească,planul de ucidere a haiducului,dialogul celor doi
frați, se împletesc cu cele fabuloase: fuga fetei pe distanțe mari,greu de
străbătut pentru un om.Un motiv exprimat
este cel referitor la legătura omului cu natura,codrul apare în postura de
frate și apărător al haiducului,partaș la bucuriile și necazurile lui,îl
ascunde,îi oferă fetei o frunză,instrument muzical de atenționare.Naratiunea
scoate în evidență bogăția mesei domnești,fuga sorei
haiducului.Personajele:Ștefan-vodă,prin monologul lui își arată cruzimea
sufletului de a lua viața celui ce i se împotrivește,ce luptă pentru adevăr și
dreptate, iar dialogul celor doi frați arată iubirea,fata este îngrijorată,îi
destăinuie planul criminal al domnului,iar Miu-haiducul este un om cu sufletul
deschis,râde de apariția sorei,întrebând-o de ce are nevoie,glumind de venirea
ei ,,ți-o fi sosit vremea de căsătorit?”,este felul de a o proteja,de a-și
ascunde îngrijorarea. Un alt argument este folosirea exprimării caracteristice
comunicării orale sunt :,,interogații:,,ei la masă ce mănâncă....din pahare
ce-mi înghit?”,vocative:,,boieri..surioara mea”,enumerații:,,cu suliți și cu
pistoale”,epitetele sunt simple sau duble...lucesc frumos..vinul alb și
rumenit” :,,mari,domnești... hiperbole:,,și din fugă potrivea câte-un
deal,câte-o vâlcea”,diminutive:,,surioara”, metafore sugestive :,,stâlpii
Țarigradului”.
Remarcăm, de asemenea că limbajul artistic conferă o
muzicalitate deosebită poeziei. Același efect îl accentuează și elementele de
versificație, măsura de 7-8 silabe, monorima,rima împerecheată.
Epicul este însoțit de elemente lirice și dramatice care contribuie la exprimarea unor
sentimente ale personajelor aflate în situații-limită.
