Când soarele privește pământul și-i topește zăpada, vine
primăvara!
A trecut o ploaie de primăvară, s-a țesut în zare
brâul de mătase al curcubeului, iar bujorul s-a-nclinat, i-a primit duioșia cerului,ca să reamintească
lumii că totul înflorește fără nicio opreliște. Dacă în locul culorilor bujorilor
ar fi voci, o incredibilă simfonie s-ar naște în inima nopții misterelor.
Iubesc primăvara oriunde, dar, dacă aș putea alege, aș
întampina-o mereu într-o grădină.Îmi spun că, dacă nu am fost niciodată
cutremurat până în străfundul sufletului de o floare răsărită în primăvară , probabil
că sufletul meu nu a cunoscut vreodată ănflorirea.
Bujorul primăverii îmi amintește de inocență,de copilărie. Ce
sentiment poate fi mai plăcut decât cel când natura prinde viață? Primăvara e modul
în care natura îmi spune: ,,Să înceapă petrecerea!" Unde înfloresc
florile, există și speranța!Fiecare om păstrează
ceva din credința salcâmului care învinge mereu răul,iar bujorii înfloresc
doar atunci când sunt siguri că e primăvară. Ascult din înalturi vocea ce-mi șoptește: -Stai
liniștit , nu te ocupa de nimic , primăvara sosește, iar iarba crește prin ea
însăși. Primăvara este pentru sufletul tău un surâs al infinitului.Nu iubi
primăvara, ci înfățișarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis,este bujorul înflorit chiar pe obrazul tău!!
