luni, 14 mai 2018

compunere--Plăcerea de a citi

Képtalálat a következÅ‘re: „imagini placerea de a citi” Când eram mic,mic,ascultam cuvinte citite de părinți,bunici când aveau timp,pentru a deschide o carte sau când,pentru a mă adormi mai repede,îmi citeau -odată tata mi-a citit o rubrică sportivă și am adormit imediat,cred că nu înțelesesem nimic.Apoi am mers la școală și am înțeles că odată ce am învățat să citesc, am fost pentru totdeauna liber.„Nu ai voie să…”-cuvinte pe care le-am uitat, dar „A fost odată ca niciodată”... dăinuie și astăzi în mintea mea.Dacă în camera mea e întuneric,văd cartea căutată ca pe o stea, un foc viu și nu mă simt singur.
   Am primit cartea,,Micul prinț”în dar și de atunci o deschid mereu când vreau să gândesc altfel,cred că am găsit lectura potrivită,parcă undeva în lume se deschide o ușă, care lasă să intre mai multă lumină și nu mă simt singur,în jurul meu roiesc peisaje,personaje.Nu e suficient doar să citesc o carte,e nevoie s-o înţeleg ce-mi transmit fiecare autor care a scris o carte sau o poveste, pentru că a avut ceva de spus,iar eu îmi spun că trebuie sa înțeleg acel ceva.
  Când citesc este ca și cum se aprinde un foc; fiecare silabă pronunțată este o scânteie,cuvintele pătrund în sufletu-mi și devin o parte din gândurile mele. Am găsit în biblioteca,unde merg cu colegii,cărți care nu se potrivesc cu vocea mea interioară și-atunci le închid.
  Lectura este o călătorie interioară îndelungată,pentru că o carte bună nu are niciodată sfârşit.
Am constatat că uneori îmi plac mai mult cărţile decât oamenii.Cele adevărate- nu vor să mă convingă de nimic, nu vor să aibă dreptate,personajele lor mă fascinează,pe unele le îndrăgesc,sunt surprins de evoluția lor,pe altele ...nu.Personajele din cărţi sunt ca oamenii,asemenea nouă şi reflectă într-un anumit mod adevărata faţă a societăţii în care trăim.De câte ori citesc,îmi place să fac comparaţii între personajele din carte şi oamenii pe care îi cunosc.Şi,spre surprinderea mea câteva chiar se aseamănă.
  Observ că, citind, îmi îmbunătăţesc vocabularul,dau înţelesuri noi cuvintelor şi îmi este mai uşor să-l aleg pe cel potrivit din marea de cuvinte,pot să transform o propoziţie care nu e frumoasă în una care să-i emoţioneze pe cei care mă ascultă.
    Sunt oameni care nu citesc,se mulțumesc cu căutările pe internet;înseamnă că nu și-au găsit cartea potrivită,că nu au găsit plăcerea de a întoarce paginile,de a simți foșnetul hârtiei,de a reține cuvinte,expresii. Ce mă interesează este să învăț din cărți,acestea să mă schimbe.
            Este o chestiune de respect față de carte: o cumpăr, ca să o păstrez de bibelou în biblioteca mea sau ca să o folosesc la maxim?