Un prieten care este la un liceu de artă,o clasă de coregrafie,m-a invitat la un spectacol de
dans.
Am mers de curiozitate,voiam să--l văd dansând,pentru
că-mi vorbea mereu cu exaltare despre dans.
De cum am păşit în sala frumos amenajată, am fost
impresionat de imaginea pe care o aveam în faţa mea. Scena era cufundată în
penumbră, doar locul în care urmau să danseze balerinii era puternic luminată.
Cortina grea, de catifea roşie, era coborâtă, iar beteala luminilor de pe
podeaua scenei făcea scena transformată în ring de dans să strălucească şi să
împrăştie lumini sclipitoare. Într-un colţ al scenei, mai mulţi elevi se mişcau
de colo-colo emoţionaţi, nerăbdători să urce pe scenă. Erau dansatorii,
îmbrăcaţi diferit. Fetele, îmbrăcate cu rochii vaporoase, lungi până la glezne,
ornate cu paiete strălucitoare, se învârteau cu multă graţie, asemenea unor
prinţese într-o sală de bal. Băieţii, purtând haine de gală, le acompaniau şi
se mişcau cu multă eleganţă, asemenea unor cavaleri. Perechile păreau rupte dintr-o altă lume, o
lume de basm, mai văzusem ceva asemănător în filme, lumina, culoarea şi muzica se împleteau
perfect cu stilul şi rafinamentul dansului. Mai multe serii de perechi s-au
perindat prin faţa ochilor mei pe ritmuri de vals.
Apoi a venit timpul tangoului. Perechile şi-au
schimbat ţinutele. Fetele purtau rochii lungi din mătase, luxoase, iar băieţii
fracuri elegante. Sala s-a umplut de ritmurile lente şi melodioase ale
tangoului,ca-n saloanele argentinene.
Dansatorii
executau paşii de dans cu multă fineţe,ritmul
tangoului,muzica erau fascinante, astfel că întreaga atmosferă s-a umplut de un
farmec aparte. Am aplaudat minute în şir prestaţia dansatorilor și mai
ales a prietenului meu.În gând i-am dorit să ajunngă să danseze pe marile scene
ale lumii. După aplauzele, dar şi după vociferările celor din jur mi-am dat
seama că tuturor le-a plăcut spectacolul, a fost o reuşită.Este și acesta un
talent,pe care prefer să-l urmăresc,nu m-aș încumeta să fac un pas de dans pe o
scenă.....
