Toma Alimoș(fragment)-variantă-

,, Departe, frate, departe,
Departe si nici prea foarte,
Sus, pe sesul Nistrului,
Pe pamantul turcului;

Sedea Toma Alimos,
Boier din Tara de Jos;

Sedea Toma cel vestit
Langa murgu-i priponit

Si din gura-asa zicea:
- Inchinare-as si n-am cui!
Inchinare-as murgului,
Dar mi-e murgul cam nebun
Si de fuga numai bun;
Inchinare-as armelor,
Armelor, surorilor,
Dar si ele-s lemne seci,
Lemne seci, otele reci!

Iata, mari, cum graia,
Ca-n departe auzea
Un nechez ce nechezea
Si se tot apropia.
Toma-ncet mi se scula,
Peste campuri se uita
Si zarea un hotoman
Pe-un cal negru dobrogean,
Pe-un cal sprinten voinicesc

Platea cat un cal domnesc.
Hotomanul nalt, pletos

Era Manea cel spatos,

El la Toma-ncet venea
Si din gura-asa-i graia:
- Alei! Toma Alimos,
Boier din Tara de Jos,
Ce ne calci mosiile
Si ne strici fanetele?
Boier Toma Alimos
Ii da plosca cu vin ros:
- Sa traiesti, Mane fartate!
Da-ti mania dupa spate,
Ca sa bem in giumatate.
Mane cu stanga lua,
Cu dreapta se inarma,
Palosul din san scotea,
S-asa bine-l invartea
S-asa bine mi-l chitea,
Ca pe Toma mi-l taia
Pe la furca pieptului,
La incinsul braului,
Deasupra buricului,
Unde-i greu voinicului....

Eu, murgule-oi muri,
Pe tine n-oi mai sari!
Iar cand sufletul mi-oi da,
Cand nu te-oi mai dezmierda,
Din copita sa-ti faci sapa,
Langa ulmi sa-mi faci o groapa,
Si cu dintii sa m-apuci,
In tainita sa m-arunci,
Ulmii ca s-or clatina,
Frunza ca s-a scutura,
Trupul ca mi-a astupa”.

Balada este o operă literară epică în versuri, inspirată de obicei din tradiţia istorică sau populară, în care se povesteşte o întâmplare neobişnuită, la care iau parte două sau mai multe personaje, prezentate de obicei în antiteză şi în care realul se împleteşte cu fabulosul. Ca în orice operă literară epică, autorul îşi exprimă indirect gândurile şi sentimentele prin intermediul acţiunii şi al personajelor, iar cel care povesteşte subiectul acţiunii este naratorul.

Titlul precizează numele personajului principal,un ideal uman; erou legendar, Toma este un personaj cu însușiri excepționale, asemenea eroilor din basme.

    Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă acțiunea simplă care urmărește un singur fir narativ. Autorul anonim își exprimă indirect sentimentele și gândurile prin intermediul acțiunii și al personajelor.La începutul baladei, Toma Alimoş alături de murgul său în cadrul naturii,undeva departe pe șesul Nistrului,loc sigur, însă ocupat de un stăpân turc. Singur și nefericit în mijlocul naturii, boierul Toma (boier-om stăpân pe viața și menirea lui de luptător) îşi exprimă, printr-un monolog, dorinţa de a închina,a cinsti un pahar,dar alături îi sunt doar murgul,armele din oțel,care nu pot ține loc unui om.Prin apariţia neașteptată a lui Manea,anunțat printr-un nechezat, conflictul baladei prinde contur.Manea este definite prin trăsături negative: ,,un hoțoman”,viclean, este întruchiparea răului şi a urâţeniei fizice .Uimește apariția lui pe un cal,,sprinten,voinicesc”și acuzele aduse. Împăciuitor și calm,Toma,imprudent, invocă pacea și-i oferă frățește vin din ploscă,Manea se preface că-i acceptă propunerea, dar îl înjunghie mortal.Simțind că i se apropie sfârșitul, Toma regretă că nu va mai ,,sări”pe cal și îi cere singurului suflet de aproape-calul- să-l îngroape în mijlocul naturii,plâns și acoperit de verdele veșniciei.

     Un alt argument îl reprezintă existența personajelor văzute în alb și negru: în caracterizarea directă Toma este prezentat ca un om cuviincios, ospitalier, împăciuitor,dar singur; indirect este prezentat în momentul rănirii cu paloșul,când nu se lasă ușor doborât,îi vorbește calului, cerându-i ajutorul pentru a-l înmormânta. În antiteză este caracterizat personajul Manea prin mijloace de caracterizare directe:,,viclean,înalt,pletos”-ca un zmeu, animat de dorința de răzbunare; indirect:  laș,îl lovește pe Toma,apoi fuge mișeleste. Alt personaj este calul care-i va îndeplini ultima dorință-de a fi îngropat,,lângă ulmi”,iar frunzele-i vor acoperi trupul.

Vocea autorului este naratorul,care se implică afectiv în acţiunile narate, exprimând deschis simpatia faţă de erou şi antipatia faţă de personajul negativ,Manea.

     Un alt argument este îmbinarea armonioasă a cele trei moduri de expunere - naraţiunea, descrierea şi dialogul,folosirea figurilor de stil cu o mare valoare de sugestie: epitete:,,cel vestit,reci, seci,sprinten,voinicesc,pletos”;repetiții:,,închinare-aș,ș-așa”; un rol important în dinamizarea acţiunii îl are numărul mare de verbe;formulele populare de adresare caracteristice comunicării orale.:,,alei,mări,frate,să trăiești”. Versificația contribuie la sporirea valorii baladei prin caracterul oral, versurile scurte, rima împerecheată,ritmul trohaic, măsura de 7-8 silabe.