,,A fost
odată un fiu de împărat care făcea o plimbare tocmai pe la marginea
împărăției.Și,când a mers la o fântână de-acolo să bea apă,tocmai atunci a
venit să se adape și un taur mare,negru,mugind de fioros ce era.Taurul vrea să
suie un deal.Și fiul împăratului voia să urce dealul,dar nu putea.Se apucă de
coada taurului,iar acesta se înfurie și fugi,fugi,până ce dădu de o
peșteră.Intră omul în peștera cu pricina printr-o gaură și ajunse pe tărâmul de
dincolo.
Acolo,o negură groaznică,așa cum este în
mormânt.Omul nu se lăsă și se lăsă și se duse înainte.Ieși la lumină,unde se
găseau pomi înfloriți și iarbă verde,ca mătasa de moale.În cale,un copac și
mulți meri cu mere roșii și mere galbine.Dintr-odată,auzi fiul de împărat un
urlet,de-l trecură toți fiorii,și se urcă într-un copac,de frica fiarelor
sălbatice.Când colo,venindu-și în fire,văzu pe una din ramuri șapte șerpi,lângă
un cuib de vulturi cu puii golași.Făcându-i-se milă,trase cu arcul și omorî un
șarpe,dar îndată se năpustiră frații acestuia asupra lui,fiind aproape să-i
curme viața.Însă fiul de împărat cunoștea de la tată-său cum să omoare fiarele
ș,iscusit cum era,doborî încă cinci șerpi.Al șaptelea șarpe,mai mare și mai
priceput,se dovedi tare greu de ucis,căci se luptă trei zile și trei nopți cu
el,dar îl doborî în cele din urmă,scăpând puii de vultur de la moarte.Unul din
aceștia îi zise:
--Vino,voinicule,să te ascund,că tata,când o
veni și te-o vedea,te mănâncă de viu!
Se auzeau
crengile cum cădeau și,în curând,se așeză vulturul pe ramuri.Jos văzu leșurile
șerpilor.
--Cine a omorât balaurii?întrebă vulturul.
--Nu știm,răspunseră pitiți puișorii.
Vulturul se
coborî prin tufe și găsi voinicul.
--De doisprezece ani puiez în acest măr bătrân
și,în fiecare an,șerpii mi-au mâncat copilașii.De data asta,tu mi-ai scăpat
puișorii de la moarte ș eu vreau să te răsplătesc.
--Atunci,scoate-mă
la lume de aici.”
(Fiul de împărat și tărâmul de dincolo)
Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în
care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu
triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice:împăraţi,
feţi-frumoşi,zâne, zmei,oameni simpli... stă sub semnul supranaturalului.
Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final. Caracterul
epic este dat de folosirea naraţiunii ca mod de expunere şi prin modul indirect
de a exprima ideile şi sentimentele cu ajutorul acţiunii şi al
personajelor.
Fragmentul din
basmul,,Fiul de împărat și tărâmul de dincolo”este un text epic cu
acțiune,personaje,narator.În ceea ce privește acțiunea dintre momentele
subiectului este prezentată expozițiunea și intriga.,,Un fiu de
împărat”(autorul nu-i dă un nume,doar rangul ) este imaginea binelui,
întruchipând idealul etic de cinste, dreptate şi adevăr,merge spre capătul
împărăției și ajunge la o fântână-loc al vieții,al regenerării,al
purificării.Întâlnirea cu un taur,animal puternic prin forță și putere, este
surprinzătoare,pentru că amândoi voiau să urce un deal.Prins de coada
taurului,fiul ajunge într-o peșteră,loc închis al întunericului,un loc de
trecere pe alt tărâm.Este o călătorie ce simbolizează căutarea,descoperirea,inițierea,căutarea
luminii este dorința de a găsi un loc al
speranței,al adevărului.Descrierea noului tărâm este minunată,este Raiul visat
,închipuit de oameni în dorința de a trăi ca-n basme,în care cresc merii-arborii
vieții.Calmul paradisului este răscolit de țipete înfiorătoare.Șerpii-forțe ale
răului ce voiau să ia viața unor pui de vultur sunt uciși,pentru că Fiul fusese
învățat de tatăl său-împăratul.Cu însușiri supraomenești,îi omoară pe cei șase
și astfel alungă răul din Rai,revenirea la viață.Lupta cu cel de-al șaptelea
șarpe înseamnă sfârșitul forțelor malefice din lumea misterului al celuilalt
tărâm.Vulturul,pasărea puterii și a înălțării,îi mulțumește viteazului ce i-a
salvat puii,iar acesta îi cere să-l readucă pe pământ,pentru că are sentimentul
că locul lui este acolo unde s-a născut.Umanitatea Fiului de împărat nu constă
în faptul că a învins șerpii,ci că alege să trăiască în lumea sa..Eroul
basmului ajunge pe tărâmul celălalt din dorinţa de cunoaştere, el merge acolo
din întâmplare.
În al doilea rând,fragmentul aparține unui
basm ,deoarece lumea înfățișată are caracteristici supranaturale. Reale sau
fantastice personajele basmului devin simboluri ale realității:Fiul este
idealul de bunătate,vitejie,curaj; șerpii reprezintă viclenia, răutatea și
violența;puii de vultur sunt inocenți și recunoscători,iar vulturul este
simbolul puterii,al acțiunii,își iubește puii.Sunt prezente cifrele
magice:șapte șerpi,lupta ține trei zile; timpul şi spaţiul în basm sunt
imaginare -timpul este trecutul îndepărtat,,odată” iar spaţiul-la marginea unei
împărății,dar și pe tărâmul de dincolo.Naratorul povestește întâmplările la
persoana a3a. În acest basm popular, perspectiva narativă aparţine povestitorului
popular, care se adresează direct celor ce îl ascultă.
Un al treilea element caracteristic basmului este formula
iniţială: A fost odată”....care plasează acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos,are
ca scop prezentarea altor valori ale timpului şi spaţiului, desprinderea din
logica realului. Expresia "a fost odată”indică
un timp al începuturilor,când totul era posibil, iar întâmplările erau
unice și irepetabile.
Stilul narațiunii este specific narațiunii populare, limbajul
folosit este simplu, popular caracteristic comunicării orale. Expresiile
folosite vor fi cele specifice lumii satului.
În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi
formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui
basm.
.
