Textul liric este un text literar în care autorul
exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unui eu
liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
„Nourii” este un text liric, pentru că are toate
caracteristicile acestui tip de text.Titlul poeziei este un substantiv
articulat-cu o ușoară nuanță arhaică- ce exprimă diferite viziuni celeste cu o
anumită semnificaţie;nourul este un veșmânt ușor și transparent al
sufletului,adevărul,lumea interioară.
În primul
rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile- melancolice- proprii ale poetului
în mod direct. Contemplând cerul, locul ordinii sacre din Univers,unde omul caută
să dezlege tainele sufletului, poetul se surprinde privind calea
norilor dispărând și reapărând ,gândește
că așa primește vești,mistere,dorințe ireale dintr-o lume a luminii,a
întunericului.În spațiul sacru, superior lumii fizice al cerului nourii devin în
adâncimea înaltului locul vieții,al purificării asemenea lacrimii care sugerează curgerea neîntreruptă a apei
sufletului.Dar altădată nourii se transformă în scânteia vieții,dar și pedeapsa
cerului. Poetul este uimit de mișcarea norilor care iau forme diferite din povești,ireale
:centaur-ființă imaginară,dar și stea;turme-mulțimi imaginare;nave-căutătoare
ale vieții;apoi forme diverse de poveste. În sufletul omului norii sunt iubiți ca
mesageri ai bunătății divine revărsate pe pământ sau ai forțelor
răului,aducătoare ale dezastrului. Peisajul celest cu nouri este totuşi încântător şi eul liric
este fermecat de strălucirea, dansul formelor alburii, măreţia naturii îl
copleşeşte şi are sentimentul că înaltul este un templu spre care privirea
caută veșnicia.
În al doilea rând, textul este liric,
deoarece există un eu liric,care îşi face simţită prezenţa prin verbul la
persoana I: „privesc,iubim,urâm”,pronumele:,,mi,noi”; exclamația,uimirea în
fața formelor fantastice ale
norilor:,,ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi”.
În al treilea rând,
caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează
imagini vizuale, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile:norii sunt observați pe
ecranul uriaș al cerului.Epitetele: „grăbiți,nostalgice,limpezi”transmit
sentimentul de încântare în impresia de ireal al unei alte lumi,a cerului.Metaforele norilor:,,
frații cu dreptatea,cu ziua și cu luna;oceane mari de apă;al norilor convoi” explică idei
ale vieţii, sunt un mijloc de purificare,de adevăr. Comparaţia norilor„limpezi ca lacrima pe-o pleoapă” exprimă durerea când
viaţa se topește, devenind un plâns al deznădejdii. Antiteza verbelor ,,urâm...iubim”arată
atitudinea omului în fața cerului de lumină,liniște,dar și de apăsare.Descrierea
spațiului ceresc (prin abundența substantivelor și adjectivelor) cu nourii alunecând spre nicăieri,aducând
fulgere,ploi,liniște,încântare este modul prin care poetul transmite emoțiile
pe care le simte în momentul înălțării privirii spre înalt.
Eul liric trăiește cunoașterea,
exprimarea puterii cerești,a fricii și a speranței omenești în fața
acestei grandori cosmice.
Limbajul artistic se arată şi
prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri inegale, măsura
inegală a versurilor, rimă împerecheată(uneori)şi
ritm trohaic.
În concluzie,
textul „Nourii” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric,
autorul comunică în mod direct ideea că
nourul reprezintă un intermediar între terestru şi ceresc., simbolizează
prezenţa divină învăluită în taină.
