basmul,,Slava,fiica pământului”de Vladimir Colin

,,— Nu-i nimic, zâmbi Slava. Să ne mai încercăm o dată puterile...

A chibzuit voinicul şi-a zis :

— Bine. Să ne-ntrecem în agerimea minţii... Ce se aude cel mai departe ?

— Tunetul şi minciuna, a răspuns Slava, fără să stea pe gânduri. Dar cine sunt eu ?

— Voinicul voinicilor, a răspuns celălalt, fără a se gândi nici el prea mult.

A început Slava să râdă şi şi-a scos coiful. Şuviţele negre ale pletelor i s-au revărsat pe umeri.

— O fată ? a şoptit uluit voinicul. Apoi, înțelegând cine-l învinsese şi că se înşelase, a strigat fericit: Ai biruit! Ai biruit!

În clipa aceea s-au umplut de oameni uliţele cetăţii, s-au umplut de oameni casele şi dughenele, iar oamenii alergau cu flori şi cu flamuri, cântau, o înconjurau pe Slava şi i se aruncau la picioare.

— Ce-i asta ?... De unde s-au ivit cu toţii ? întreba ea, şi voinicul cu care luptase îi povesti că cetatea lui fusese blestemată de un maghiosnic.

— Cu vrăjile lui a prefăcut cetatea într-un nor şi a ridicat-o la cer, iar pe locuitori i-a blestemat să trăiască printre pietrele zidurilor, schimbându-i în șopârle. Doar eu, cel mai puternic din cetate, am rămas să aştept un voinic străin cu oare trebuia să mă lupt. Dacă-l biruiam, toate rămâneau aşa cum erau. Dacă mă biruia, blestemul era spulberat. Tu, Slava, ne-ai mântuit, şi niciodată nu-ţi vom putea mulţumi îndeajuns...

Pe când vorbeau, cetatea începu să coboare lin, plutind prin văzduh, şi tot lin se lăsă pe pământ, în locul unde fusese întemeiată. Oamenii deschiseră porţile zidurilor şi mulţimea se revărsă pe câmp.

— Iarbă... copaci... şopti voinicul. De când n-am mai văzut verdeaţa câmpului !

Nici n-apucase bine să sfârșească vorba, că un tunet înspăimântător zgudui pereţii cetăţii şi maghiosnicul, călare pe un balaur, se ivi în văzduh.”

                                                                          (Vladimir Colin,Slava,fiica pământului,în Basmele omului)

   (Maghiosnic — vrăjitor (în limba bulgară)

   Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele fantastice, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice: împăraţi, Feţi-frumoşi, zâne,zmei- stă sub semnul supranaturalului. La acțiune participă personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta binele și răul, iar în final acesta este învins. Basmul se petrece într-un trecut îndepărtat, într-un spaţiu nedefinit sau prea puţin definit. 

  Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

  Basmul,,Slava,fiica pământului”este un basm cult- (este o specie a genului epic, cu autor cunoscut, în care acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative, iar elementele reale se îmbină cu cele ale fantasticului, la care participă un număr mare de personaje înzestrate cu puteri supranaturale reprezentând fortele binelui și ale răului, din a căror confruntare binele iese întotdeauna învingător.)      Titlul este numele personajului principal, trimite atât conştient, cât şi inconştient, la feminitate.

,,Slava” – nume ce sugerează măreţia şi gloria lu Dumnezeu,este fiica pământului, simbolizează pământul orientat spre cer.  

    Fragmentul aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

    În primul rând este un text epic cu  acţiune, personaje, narator.

    În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului se poate urmări o parte din desfășurarea acțiunii: Slava,o fată luptătoare,îi propune voinicului să se întreacă în „agerimea minţii”. Nereuşind să-i ghicească întrebarea, voinicul cel străin a pierdut. Dacă probele anterioare ţineau de forţa fizică, atribut al masculinităţii, ultima probă, pe care Slava o câştigă, făcea apel la o calitate feminină – isteţimea.Travestită într-un voinic,fata se descoperă,lăsându-și chipul la vedere.Totuși este recunoscută ca biruitoare.
Atunci, cetatea s-a umplut de oameni, care alergau, fericiţi, să se arunce la picioarele Slavei. Voinicul i-a povestit că cetatea sa fusese blestemată de un vrăjitor, care o prefăcuse într-un nor şi îi transformase pe locuitorii săi în şopârle. El, cel mai puternic din cetate, rămăsese să se lupte cu un voinic străin, pe care dacă l-ar fi biruit, toate ar fi rămas aşa cum erau. Cetatea a coborît pe pământ, însă imediat, vrăjitorul şi-a făcut apariţia călare pe un balaur,suflând pe nări un fum gros. Coborârea cetăţii pe pământ echivalează cu regăsirea stării de conştiinţă, unde lucrurile au un ritm mai lent de dezvoltare. 

Actiunea se desfășoară lineară, succesiunea secvențelor narative este redată prin înlănțuire.

   În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: o fată-luptător,un voinic,un vrăjitor.

Slava – nume ce sugerează măreţia şi gloria lu Dumnezeu,vrednică, înţeleaptă posedă o agerime a minții deosebită,luptă asemenea unui războinic.Se descoperă,arătându-și chipul de fată,moment uluitor pentru Voinicul cu care se întrecuse,dar prin gestul ei o lume adormită,vrăjită se trezește la viață.Voinicul nu are nume,este curajos,îndrăzneț,fusese vrăjit ,era prizonier al cetății împietrite,îi este recunoscător fetei care a adus viața în cetate.La fel, oamenii readuși la viață,toți aduc mulțumiri Slavei,care a rupt blestemul vrăjitorului.Vrăjitorul,forță a răului apare călare pe un balaur,monstru fantastic înaripat,dorind instalarea haosului prin dispariția vieții,a luminii.

  Spre deosebire de basmul popular, unde predomină narațiunea, basmul cult presupune îmbinarea narațiunii cu dialogul și cu descrierea.

  Narațiunea fragmentului este dramatizată prin dialog, astfel basmul are un ritm rapid. Dialogul are o dublă funcție, ca în teatru: susține realizarea acțiunii și caracterizarea personajelor.

 Narațiunea se face la persoana a III-a, numărul singular, de către un narator omniscient-narator obiectiv,impersonal,care povestește la pers.a 3 a ,fără a se implica în povestire-

Limbajul acestui fragment dintr-un basm cult este mai fluent,mai îngrijit, datorită artei de a povesti, artă care aparţine unui talent cultivat, preocupat de desăvârşirea artistică.

   Acest fragment face parte dintr-un basm, specie epică, narațiune cu întâmplările reale și fantastice, a căror îmbinare compune principalul mijloc artistic, fabulosul. Personajele sunt ființe imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele și răul,cadrul de desfășurare a acțiunii este                                 fantastic.                                                       

.