Prietenia este darul de preţ pe care-l oferim celor cu care stabilim o legătură.Părinții mi-au spus să caut prietenii care îmi vor fi mereu alături și vor înota împreună cu mine spre,,adâncimi”,pentru că prietenia este aceea relaţie plăcută în care mă voi simţi bine în prezenţa celuilalt; este sufletul şi energia cu care îmbrac o inimă lipsită de speranţă, de curaj, iubire, lumină şi înţelegere.
Alături de altă
inimă prietenia îmi dă curajul să
acţionez în unele momente mai dificile, iar pentru toate acestea, Dumnezeu mi-a
dăruit PRIETENI.
De aceea eu cred că omul care n-a simţit niciodată
farmecul unei prietenii sincere şi dezinteresate nu cunoaşte toată fericirea pe
care o poate primi de la alt om.Și
astfel prietenia înseamnă două suflete ce se ating fără să se confunde, două
degete ale aceleiași mâini.Îmi prind prietenul de mână pe care mi-o
întinde,privindu-mă în ochi și simt că pot merge cu el prin întuneric mult mai
bine decât dacă aș merge singur prin
lumină.
Cine îmi sunt prietenii? sunt oamenii alături de care îmi
place să-mi petrec timpul… sunt cei cu
care pot vorbi și inima,gândul lor mă aprobă sau îmi arată că greșesc… sunt cei
în care pot avea încredere,oriunde și oricând… sunt cei cu care mă simt bine,atunci
când cred că nimeni nu mă,,înțelege”… sunt cei lângă care mă simt
înțeles,ascultat,mângâiat… sunt cei care îmi seamănă,chiar dacă nu suntem rude
… sunt cei cu care pot petrece zile de sărbătoare alături de familia mea...sunt
cei care îi oferă adăpost sufletului meu în clipe de neliniște...sunt cei care
îmi spun să nu le ascund adevărul nici lor și mai ales părinților...sunt cei
cărora le duc dorul,deși știu că adevărata prietenie rezistă timpului,
distanţei şi tăcerii... sunt cei care îmi oferă libertatea totală de a fi eu
însumi... sunt cei pe care aș dori să-i pot păstra până când lumea se va
sfârși......
