,,Cât vezi cu ochiul, verde, păpurişul
Se-ndoaie-n vântul serii, foşnitor.
Din când în când şi-arată luminişul
Un ochi de apă moartă. Un cocor
Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfâşietor de trist scâncind,
Sau cai tătari, dând roată fără frică,
Sălbăticiţi, nechează pe un grind.
Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenuşiu îl împânzesc.
Vaporul taie noaptea şoptitoare,
Şi valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Când cele cinci coline cresc în zare,
De aur vânăt cum e pruna”.
Din când în când şi-arată luminişul
Un ochi de apă moartă. Un cocor
Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfâşietor de trist scâncind,
Sau cai tătari, dând roată fără frică,
Sălbăticiţi, nechează pe un grind.
Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenuşiu îl împânzesc.
Vaporul taie noaptea şoptitoare,
Şi valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Când cele cinci coline cresc în zare,
De aur vânăt cum e pruna”.
Titlul poeziei,,Amurg în Deltă”arată momentul intermediar între zi şi noapte, urmând imediat după coborârea soarelui,este un timp situat înainte de înfăptuirea unui miracol şi anunţă marea călătorie, sugerează dispariţia luminii sângerânde a soarelui care moare în negura nopţii.Momentul asfinţitului întristează fiinţa, îi crează o predispoziţie specială de jale şi nostalgie(Delta este un complex vegetal și zoologic ).
Poezia lui Ion Pillat este un pastel, tabloul descris este încărcat de emoție,iar
caracterul liric al poeziei se face simțit prin nota de ușoară melancolie din perspectiva poetului,ce se adresează unui privitor,îndemnându-l să vadă întinderea verde,unde ,,păpurișul”-loc al fragilității și mlădierii, al umilinței- ascunde ,,un ochi de apă moartă”, apa neagră sugerează nemișcarea timpului,ca un hotar între două lumi.,,Ochiul”asociat cu lumina şi capacitatea de percepţie spirituală vede cocorul, pasărea călătoare ce poartă semnul luminii paradisiace şi al întunericului infernal,îl aude tânguindu-se. Din bezna adâncurilor,caii sălbatici sunt purtătorii vieţii şi ai morţii, fiind legați de apa ce hrăneşte şi îneacă,sunt liberi,,fără frică”.Imaginea Deltei în amurgul focului solar cuprinde,,turla”,clopotnița, dintr-un,,sat lipovenesc”pe decorul umbrit al,,ostroavelor de plaur”-loc al singurătății,unde se naște o lume nouă.Finalul poeziei are un ton melancolic,privirea urmărește,,vaporul”plutind în ,,noaptea șoptitoare”,timp al misterelor, dintre tărâmul vieţii şi al morţii,iar,,valul”prinde nuanța întunericului,purtând,,cele cinci coline”în călătoria timpului instabil.
Caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit prin intermediul căruia poetul îşi exprimă emoţiile, imaginile vizual-auditive ale amurgului sunt completate de epitete:,,foșnitor,sfâșietor de trist,cenușiu”;personificarea,,noapte șoptitoare”creează un fundal muzical trist;metafora,,aur vânăt”reflectă nuanța amurgului ce se stinge-n noapte. Descrierea Deltei în amurg este predominant vizuală.Poetul a ales cifra,,cinci”,pentru a atrage atenția spre frumusețea vieții și transmite o vibrație de primitivism,unde aventura și mișcarea vieții și a timpului sunt imprevizibile
Rima poeziei este încrucișată, iar măsura versurilor de 11-10 silabe,ritmul iambic al poeziei se adaugă imaginii și ceasului melancoliei privind legănarea păpurișului,zborul cocorului,veșnica frământare a timpului în locul unde ia naștere viața continuu.
