(Textul narativ este un text în care sunt prezentate
fapte, întâmplări, evenimente, într-o succesiune de momente. Elementele
fundamentale ale unui text narativ sunt:
- naratorul
- subiectul (înlănţuirea cronologică, logică şi cauzală a întâmplărilor narate)
- personajele
- timpul şi spaţiul evenimentelor.)
Acesta este un
text epic cu acţiune, personaje,iar naratorul-păianjenul-povesteşte la
persoana I, adoptând perspectiva unuia dintre personaje. Naraţiunea este
folosită pentru a prezenta acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor. Descrierea
apare foarte puţin, din loc în loc, pentru a crea cadrul acţiunii şi a prezenta
sumar personajele.
Titlul conține substantivul,,păianjen”,simbol al singurătății,al unei lumi fragile ,reprezintă munca neîntreruptă,fără oboseală, răbdarea de care dă dovadă țesând, la infinit, pânza ce reprezintă casa în care este singur; se crede,își închipuie,speră să fie asemenea lui Spiderman,înzestrat cu superputeri și agilitate.
Povestirea începe cu strigătul unei fetițe speriată de apariția unui păianjen în camera ei.Păianjenul devine personaj și povestește tot ce trăiește din acest moment.Este deranjat de strigăt,.pentru că era într-un moment de liniște,atârnat de un fir țesut și de care era mândru.Speriat își strânge firul și se retrage în cartea preferată,,Alice în țara minunilor”și ironic este uimit de cuvântul,,uriaș”,văzându-se atât de mic,încât poate locui într-un degetar.
Dialogul dintre mamă și fetiță este urmărit și comentat de păianjen: mama pare îngăduitoare,crezând că fetița exgerează,știind-o dezordonată îi explică diferența dintre o locuință la bloc și o casă așezată pe pământ,în care locuiau acum,aici era locul de naștere al păianjenului.Urmează un moment ușor trist,pentru că reamintindu-și de tatăl fetiței, plecat departe,păianjenul înțelege că și el este singur,fără o familie,de aceea o privește cu simpatie pe Maria, vorbind pe,,skype”cu tatăl ei.Acum înțelege și regretă lipsa unei mame,care poate proteja și îndruma un copil.Enumerarea grijilor unei mame este făcută cu duioșie de cel singur pe lume.Păianjenul o urmărește și o aude pe mamă și-și amintește de vremurile când era singur în casa pustie,când era fericit,organizând adevărate spectacole asemenea lui Spiderman-îndrăzneț,căutând aventuri.Venirea familiei Mariei este un eveniment deosebit pentru păianjen,care-și amintește cum s-a adaptat noilor încercări:își țesea pânza doar noaptea,o urmărea pe Maria scriindu-și compunerile,apoi le asculta,ba chiar a fost mirat de cuvintele unei poezii:,,iubire,amintire”.
Este mulțumit și fericit, că nu mai este singur și înțelege că o familie este un dar,o bucurie de care n-a avut parte.Amintirile sunt uitate de momentul prezent,când se simte jignit și o urmărește pe mamă cătându-l în cărți,ajunge chiar la cartea în care se ascunsese și-și amintește cu plăcere că despre,,Alice în țara minunilor” îi citea bunica cândva.Dar momentul de liniște este întrerupt de strigătul fetei care-l descoperă,iar el,păiajenul,aleargă prin carte.Fuga lui este descrisă cu teama celui urmărit,dar și cu haz:aleargă sărind cuvinte propoziții,semne de punctuație,se oprește la câte o ilustrație,trece printre personaje și o roagă pe Alice să-l scape.Se produce minunea:mama îl vede așa cum este-mic,neînsemnat,inofensiv și-l salvează trimițându-l în aerul protector.Se simte liber,fericit,protejat de firul salvator care devine calea dreaptă a vieții spre libertate.
Clipa libertății este trăită cu fericire,se simte puternic,asemenea lui Spiderman, va porni în aventura vieții.Își ia rămas bun de la Maria,pe care ar fi dorit-o soră,prietenă,s-ar fi bucurat de încrederea,de admirația ei.O părăsește,știind-o în siguranță alături de familia de care el,păianjenul,singuraticul,creator al unei lumi fragile, n-a avut parte.Nu este trist,pleacă cu speranța că în casa lui țesută cu migală se va întâlni cu o familie din care va face parte.Optimismul lui vine din răbdarea de care dă dovadă țesând, la infinit, pânza ce reprezintă casa,lăcașul familiei,al dragostei,al statoniciei,al siguranței.
Monologul interior al păianjenului descoperă gândurile și sentimentele celui ce-și dorește o familie, universul în care ar fi trăit împreună cu cei ce i-ar fi alungat singurătatea.
Păianjenul a ales să se ascundă în cartea,,Alice în țara minunilor”,pentru că asemenea Alicei, fetiţa cu imaginaţie nestăvilită, călătoreşte și el în lumea fantastică a viselor,a speranțelor, unde totul este surprinzător, îşi folosește curiozitatea, pentru a ajunge la capătul călătoriei,sperând în găsirea unei familii.Crede că spre deosebire de lumea reală, care e coordonată de norme şi de logică, Ţara Minunilor este o lume minunată, în care orice este posibil,chiar și aflarea unei familii care-l va accepta
Stilul simplu, natural și totodată savuros transformă întâmplările oarecum banale într-o poveste interesantă și plină de haz. Scriitoarea reușește să surprindă atmosfera universului familiar, ingenuitatea și mirarea cu care privește lumea un păianjen.
- naratorul
- subiectul (înlănţuirea cronologică, logică şi cauzală a întâmplărilor narate)
- personajele
- timpul şi spaţiul evenimentelor.)
Titlul conține substantivul,,păianjen”,simbol al singurătății,al unei lumi fragile ,reprezintă munca neîntreruptă,fără oboseală, răbdarea de care dă dovadă țesând, la infinit, pânza ce reprezintă casa în care este singur; se crede,își închipuie,speră să fie asemenea lui Spiderman,înzestrat cu superputeri și agilitate.
Povestirea începe cu strigătul unei fetițe speriată de apariția unui păianjen în camera ei.Păianjenul devine personaj și povestește tot ce trăiește din acest moment.Este deranjat de strigăt,.pentru că era într-un moment de liniște,atârnat de un fir țesut și de care era mândru.Speriat își strânge firul și se retrage în cartea preferată,,Alice în țara minunilor”și ironic este uimit de cuvântul,,uriaș”,văzându-se atât de mic,încât poate locui într-un degetar.
Dialogul dintre mamă și fetiță este urmărit și comentat de păianjen: mama pare îngăduitoare,crezând că fetița exgerează,știind-o dezordonată îi explică diferența dintre o locuință la bloc și o casă așezată pe pământ,în care locuiau acum,aici era locul de naștere al păianjenului.Urmează un moment ușor trist,pentru că reamintindu-și de tatăl fetiței, plecat departe,păianjenul înțelege că și el este singur,fără o familie,de aceea o privește cu simpatie pe Maria, vorbind pe,,skype”cu tatăl ei.Acum înțelege și regretă lipsa unei mame,care poate proteja și îndruma un copil.Enumerarea grijilor unei mame este făcută cu duioșie de cel singur pe lume.Păianjenul o urmărește și o aude pe mamă și-și amintește de vremurile când era singur în casa pustie,când era fericit,organizând adevărate spectacole asemenea lui Spiderman-îndrăzneț,căutând aventuri.Venirea familiei Mariei este un eveniment deosebit pentru păianjen,care-și amintește cum s-a adaptat noilor încercări:își țesea pânza doar noaptea,o urmărea pe Maria scriindu-și compunerile,apoi le asculta,ba chiar a fost mirat de cuvintele unei poezii:,,iubire,amintire”.
Este mulțumit și fericit, că nu mai este singur și înțelege că o familie este un dar,o bucurie de care n-a avut parte.Amintirile sunt uitate de momentul prezent,când se simte jignit și o urmărește pe mamă cătându-l în cărți,ajunge chiar la cartea în care se ascunsese și-și amintește cu plăcere că despre,,Alice în țara minunilor” îi citea bunica cândva.Dar momentul de liniște este întrerupt de strigătul fetei care-l descoperă,iar el,păiajenul,aleargă prin carte.Fuga lui este descrisă cu teama celui urmărit,dar și cu haz:aleargă sărind cuvinte propoziții,semne de punctuație,se oprește la câte o ilustrație,trece printre personaje și o roagă pe Alice să-l scape.Se produce minunea:mama îl vede așa cum este-mic,neînsemnat,inofensiv și-l salvează trimițându-l în aerul protector.Se simte liber,fericit,protejat de firul salvator care devine calea dreaptă a vieții spre libertate.
Clipa libertății este trăită cu fericire,se simte puternic,asemenea lui Spiderman, va porni în aventura vieții.Își ia rămas bun de la Maria,pe care ar fi dorit-o soră,prietenă,s-ar fi bucurat de încrederea,de admirația ei.O părăsește,știind-o în siguranță alături de familia de care el,păianjenul,singuraticul,creator al unei lumi fragile, n-a avut parte.Nu este trist,pleacă cu speranța că în casa lui țesută cu migală se va întâlni cu o familie din care va face parte.Optimismul lui vine din răbdarea de care dă dovadă țesând, la infinit, pânza ce reprezintă casa,lăcașul familiei,al dragostei,al statoniciei,al siguranței.
Monologul interior al păianjenului descoperă gândurile și sentimentele celui ce-și dorește o familie, universul în care ar fi trăit împreună cu cei ce i-ar fi alungat singurătatea.
Păianjenul a ales să se ascundă în cartea,,Alice în țara minunilor”,pentru că asemenea Alicei, fetiţa cu imaginaţie nestăvilită, călătoreşte și el în lumea fantastică a viselor,a speranțelor, unde totul este surprinzător, îşi folosește curiozitatea, pentru a ajunge la capătul călătoriei,sperând în găsirea unei familii.Crede că spre deosebire de lumea reală, care e coordonată de norme şi de logică, Ţara Minunilor este o lume minunată, în care orice este posibil,chiar și aflarea unei familii care-l va accepta
Stilul simplu, natural și totodată savuros transformă întâmplările oarecum banale într-o poveste interesantă și plină de haz. Scriitoarea reușește să surprindă atmosfera universului familiar, ingenuitatea și mirarea cu care privește lumea un păianjen.
Personificarea este este figura de stil care dă povestirii o aură de
autenticitate care încântă.
