Stau în fața ferestrei și mă uit la vijelia de afară. E
poate ultima zvâcnire a iernii de acum, ca un rămas bun înaintea primăverii. Nu
mă atinge nici vântul care îndoaie crengile, nu mă taie nici gerul care a
înghețat lumea, nu mă mângaie nici fulgii care cad nepăsători la pământ.Dar eu
o aștept pe ea, Primăvara cu vântul
ușor să-l simt altfel... Oricât de tare
ar bate, oricât de sus aș fi, tot vine câte o pală mai caldă, cât să-mi înmoaie inima. Primăvara totul e altfel, şi
miresmele sunt altfel, şi foşnetul pădurii e altfel, până şi vântul e altfel!
E final de februarie, ajun de Dragobete, iar păsările îşi cântă cu foc
dorul.Ajung în pădurea deasă, seculară, de fagi...e o linişte absolută,
peste care trilurile păsăretului răsună imperial. Simt primăvara de la primele
miresme ale copacilor care înfloresc foarte devreme: alunii, arinii, sălciile...
Apoi se trezesc la viaţă tot mai multe vieţuitoare. Îmi ies în cale gâze dezmorţite,
insecte, aud păsărelele cu cântul lor. Să ştiţi că, primăvara, cântecul
păsărilor este altfel decât cel pe care-l auzim vara sau toamna. Cântecul de
primăvară al păsărilor e a chemare, a întâlnire. Chiar şi păsările răpitoare
cântă frumos, ciufii, bufniţele cântă până târziu în noapte. De multe ori,
seara, rămân în apropierea pădurii,ce se întinde din grădina mea, numai ca să
ascult concertele păsăreşti. Ploaia de primăvară e alt răsfăţ, scoate la
iveală mirosul reavăn al pământului. Pur şi simplu, primăvara, toată pădurea
miroase a aşteptare. Orice firişor de iarbă care se zbate să crească are
povestea lui. Îmi place să descopăr şi să găsesc primele flori înflorite. Merg
după brânduşe şi după viorele care miros suav. După câteva zile de ploi bune,
pământul este plin de viață,izbucnește verdele acela crud și totul devine un
covor de ierburi cu mirosuri de sevă.
Când înfloresc pomii, marea mea bucurie este să urc
dealul până-n vârf, unde sunt doi cireşi sălbatici. Înveşmântaţi ca nişte
mirese, mă primesc în fiecare primăvară sub coroana lor, în mireasma florilor
şi bâzâitul albinelor... În iarba crudă, cu miros de trifoi înflorit şi
smălţată de păpădii galbene ca soarele, simt cum sunt conectat la energia aceea
năvălitoare, ce trezește totul la viaţă, energia ,,mamei-Pământ".
