,,Patru ore mai târziu,Haia ridică ochii din culegerea de
povestiri medievale germane.Căutase o informație pe care sperase că ar fi
putut s-o găsească într-una din
ele.Venise,după un ocol,la Biblioteca Academiei,încă avea acces la fondul de
carte rară.
Ieși afară,în
curtea bibliotecii,să se gândească...Simți că o ia amețeala și avu câteva
minute senzația că s-ar afla în altă
parte,într-o cameră mică și luminată vag.Interiorul era albastru-marin,de la
culoarea draperiilor și a covoarelor...Patul,o noptieră,masa,un scaun,un dulap
încastrat în peretele de la intrare.Înapoi,pe noptieră,în loc de lampă de
noapte,Haia văzu un borcan fosforescent.Deschise ușa de la dulap,era un singur
umeraș și pe el se afla o rochie lungă de culoare albastru-marin,,,I have no
dress except the one I wear every day”,auzi în cap.
Haia visa cu
ochii deschiși și se întreba în același timp cum era posibil să își închipuie
toate astea.Poate pentru că și le imaginase pe toate când le citise cu câteva
zile în urmă.”
(Ohara Donovetsky, Casting pentru ursitoare)
(Haia-nume evreiesc înseamnă,,viață”)
Fragmentul este
un text epic în care autoarea îşi exprimă în mod indirect gândurile,
ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajului şi al
naratorului obiectiv,care povestește la persoana a3a. Naraţiunea este folosită
pentru a prezenta acţiunea în care este prins personajul-Haia-Aceasta pleacă
din bibliotecă,fără a găsi o informație dorită într-o culegere de povestiri
medievale germane.Afară,trăiește o experiență ciudată în urma unei stări de
amețeală care o transpune într-o lume ireală,fantastică.Se vede într-o cameră
mică de culoare albastru-marin,ce accentuează visarea într-o lumină neclară,
conferă iluzia că elementele de această culoare se află mai aproape, astfel o
ajută să creeze un spațiu care pare confortabil.Privește uimită elementele de
mobilier,pe care le cunoaște și le enumeră:patul,masa,scaunul,dulapul,iar pe
noptieră descoperă,,un borcan fosforescent”,luminos ce-i accentuează sentimentul
de singurătate, profunzimea trăirilor,îngrijorare.
În dulap găsește o rochie de aceeași
nuanță,,albastru-marin”,spunându-și că nu are altă rochie decât cea pe care o
poartă și-atunci înțelege că,deși visa,tot ce vedea,,le citise ”cândva. Visatul
cu ochii deschiși a fost legat de faptul că Haia s-a simțit conectată cu lecturile
ei,pe care ar vrea să le trăiască cu adevărat,chiar dacă mintea ei a rătăcit în
fantastic.Întrebarea pe care și-o pune,,cum era posibil”
i-a adus fericirea unei experiențe trăită cu intensitate
într-o lume dorită pe moment sau nefericirea desprinderii de real? Reveriile au relaxat-o câteva minute și parcă
totul a avut o altă culoare în mintea ei! A fost magia lecturii--influența
puternică pe care a exercitat-o lectura asupra fetei.
"Am simtit ca personajele din ,,Casting pentru
ursitoare ”se scriu singure in mintea mea. O mare bucurie. Intii am simtit-o pe
Haia. Intr-o zi de marti, bineinteles. In alta, pe Mira. Pe Lenca, in restul
timpului. Asta cind nu m-am gindit la Marie Curie, la Greta Garbo sau la Maria
Kazimiera. Am scris din dor de oameni iubiti sau de locuri dragi. Si cu un mare
apetit pentru viata, cu toate spaimele si cu visurile ei. Povestea se adreseaza
celor care cred, cu un gind nastrusnic, ca toate vazutele si, mai ales,
nevazutele se leaga, ca ar exista, asadar, spectaculoase simetrii si
sincronicitati, dar si celor care, dimpotriva, cred in jocul intimplarii si al coincidentei
nesemnificative. In carte si dincolo de ea, peste limitele puterii noastre de
intelegere." (Ohara Donovetsky)
Citind,pășesc printre îngeri și duhuri, fără să mai separ
foarte bine lumile,tot ce adună mintea mea se
așază frumos, lin, repede și miraculos în cuvinte- labirintul, acea
rătăcire și căutare Pagini întregi din carte îmi solicită memoria și mă
forțează să simt farmecul locurilor pe care le traversez într-o atmosferă
de taină. Când citesc, mă simt transportat într-o lume a imaginației, a
acțiunii, a fantasticului,am senzația că toate problemele din lumea reală
dispar, eu însumi devin un personaj.
Îmi aduc aminte magia poveștilor rostite pe ton șoptit,
înainte de culcare, înșiruirea împletită de cuvinte care aprindeau cele mai vii
imagini în mintea de copil...basmul preferat(pe-atunci visam să mă fi născut ca Făt Frumos dintr-o lacrimă,să zbor pe legendarul Bucifal)...întâmplările năstrușnice destăinuite
de părinți sau bunici. Adânc, în cufărul inimii mele păstrez delicat darul valorilor
pe care le-am primit...nu pot să-mi dau seama dacă ele au fost o cheie specială
către inima mea sau se întâmplă un soi de reîntâlnire misterioasă între magia
din ei și magia din poveste.
Bunicul îmi spune mereu că cel mai bun prieten, remediul
imediat pentru orice problemă este o carte.Computerul mă atrage cu vraja
lui,iar cartea îmi lămurește îndoielile,ezitările
,mă întoarce mereu la o viață mai luminoasă. N-am avut ca Haia un
moment de evadare din cotidian,dar,deși nu citesc prea mult,găsesc o liniște
plăcută și de ce să nu recunosc câteodată aș vrea să fiu unul din personajele
cărții,iar înainte de culcare îmi închipui cum ar fi dacă eu aș fi...... xxxxx
o urare pentru cei ce citesc:
Magia lecturii fie cu tine!
,,Nu
există prieten la fel de loial ca o carte” a spus scriitorul
american Ernest Hemingway.
